Ioan al VI-lea al Portugaliei

Ioan al VI-lea (n. 13 mai 1767, Lisabona, Regatul Portugaliei – d. 10 martie 1826, Lisabona, Regatul Portugaliei) a fost rege al Regatului Unit al Portugaliei, Braziliei și Algarves. Din 1825, când Brazilia a devenit independentă, titlul s-a schimbat în rege al Portugaliei și de Algarves. Înainte de a deveni rege a fost Duce de Bragança și Duce de Beja.

Regent

Ioan a fost al doilea fiu al reginei Maria I a Portugaliei (Prințesă a Braziliei în momentul nașterii sale) și al soțului ei (și unchi), regele Pedro al III-lea al Portugaliei (Infante al Portugaliei în momentul nașterii sale). Părinții săi au acces la tronul Portugaliei în 1777. Fratele mai mare al lui Ioan, José, a murit în 1788, așa că Ioan a devenit moștenitor și a primit titlul de prinț al Braziliei.

În 1799 Ioan și-a asumat conducerea guvernului ca prinț regent în numele mamei sale văduve; a deținut această poziție până la decesul ei în 1816. Ioan a fost crescut într-o atmosferă ecleziastică și, fiind în mod natural un caracter slab, nu s-a adaptat la responsabilitățile pe care le presupune o asemenea funcție. Soția lui, Charlotte a Spaniei, l-a dominat. În 1807, Portugalia a fost invadată de Franța. La îndemnul Marii Britanii, întreaga familie regală portugheză a fugit în Brazilia, însoțită de o escortă a navelor britanice. Curtea în exil s-a stabilit la Rio de Janeiro.

Rege al Portugaliei

În 1816 Ioan a fost recunoscut ca rege al Portugaliei după decesul mamei sale însă el a continuat să locuiască în Brazilia, pe care l-a ridicat la rangul de regat la 16 decembrie 1815. Consecința a fost răspândirea stării de nemulțumire în Portugalia care a dus la izbucnirea pașnicei revoluții din 24 august 1820. A fost numit un guvern constituțional căruia Ioan al VI-lea i-a jurat fidelitate la întoarcerea în Portugalia în 1821. În același an și din nou în 1823 a trebuit să înăbușe o revoltă condusă de fiul său mai mic, Miguel, pe care în cele din urmă a fost nevoit să-l alunge în 1824.

Arbore genealogic