Gheorghe Rákóczi al II-lea

Gheorghe Rákóczi al II-lea

Principe al Transilvaniei
Date personale
Născut[1][2][3][4][5]
Sárospatak, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria[6][7][3][8][4]
Decedat (39 de ani)[1][2][3][4][5]
Oradea, Imperiul Otoman[3][4][8]
ÎnmormântatSárospatak
PărințiGheorghe Rákóczi I[8][6]
Zsuzsanna Lorántffy[8][4]
Frați și suroriRákóczi Zsigmond[*][[Rákóczi Zsigmond (youngest son of George I Rákóczi, Prince of Transylvania)|​]][4]
Căsătorit cuZofia Batorówna[*][[Zofia Batorówna (Princess Consort of Transylvania (1629–1680))|​]][8][4]
CopiiFrancisc Rákóczi I[8][4]
Ocupațieprotector al artelor[*]​
conducător[*]​
politician
monarh
Limbi vorbitelimba maghiară[3][9][2]
Apartenență nobiliară
Titlurierdélyi fejedelem
Familie nobiliarăRákóczi[*][[Rákóczi (Hungarian noble family)|​]][8][4]
Principe al Transilvaniei
Domnie11 octombrie 1648 – 25 octombrie 1657
PredecesorGheorghe Rákóczi I
SuccesorFrancisc Rhédey
Principe al Transilvaniei
Domnie14 ianuarie 1658 – 7 iunie 1660
PredecesorFrancisc Rhédey
SuccesorAcațiu Barcsay

Gheorghe Rákóczi al II-lea (în maghiară II. György Rákóczi), (n. , Sárospatak, Borsod-Abaúj-Zemplén, Ungaria – d. , Oradea, Imperiul Otoman) a fost principe al Transilvaniei între 1648-1660. A fost fiul lui Gheorghe Rákóczi I și al Suzanei Lorántffy.

Biografie

A fost ales principe al Transilvaniei la 19 februarie 1642, în timpul vieții tatălui sau. La 3 februarie 1643 s-a căsătorit cu Sofia Báthory de Șimleu.

La urcarea pe tron (octombrie 1648), și-a exprimat ambițiile asupra tronului Poloniei. În vederea acestui obiectiv, s-a aliat cu cazacii conduși de Bogdan Hmelnițki și cu domnii Moldovei și Țării Românești, Vasile Lupu și Matei Basarab.

În 1657, aliat cu Carol X Gustav al Suediei, a condus o armată de 40.000 soldați împotriva regelui polonez Ioan II Cazimir, în a treia parte al celui de-al Doilea Război Nordic (1655-1660).

A cucerit Cracovia și a intrat în Varșovia, dar alianța cu suedezii căzând, planurile sale s-au prăbușit. În iulie 1657, a fost înfrânt de polonezi în bătălia de la Czarny Ostrów, dar a fost lăsat să se întoarcă în Transilvania. Aici, la 3 noiembrie 1657, Dieta Transilvaniei, la cererea Sublimei Porți, l-a detronat, din cauză că a purtat un război neautorizat de sultan, dar în ianuarie 1658 a fost reinstalat ca principe al Transilvaniei de Dieta reunită la Mediaș. A fost iarăși revocat de turci, apoi din nou instalat de Dietă. Atunci, turcii au invadat Transilvania și l-au învins în bătălia de la Gilău (mai 1660).

A fugit la Oradea, unde a murit din cauza rănilor suferite în luptă.

Note

  1. 1 2 Library of Congress Authorities, accesat în
  2. 1 2 3 IdRef, accesat în
  3. 1 2 3 4 5 Autoritatea BnF, accesat în
  4. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 WikiTree, accesat în
  5. 1 2 „Gheorghe Rákóczi al II-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  6. 1 2 „Gheorghe Rákóczi al II-lea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
  7. ↑ CERL Thesaurus, accesat în
  8. 1 2 3 4 5 6 7 Rodovid, accesat în
  9. ↑ Virtual International Authority File, accesat în

Vezi și

Legături externe


Predecesor:
Gheorghe Rákóczi I		 Principe al Transilvaniei

în conflict cu Francisc Rhédei
1648-1660

 Succesor:
Francisc Rhédei


Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.