Președintele României

Evoluții instituționale

Până la abdicarea forțată a regelui Mihai I, atribuțiile de șef al statului român au fost deținute și exercitate de rege. Odată cu proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947, aceste atribuții au fost preluate de un organ colegial, denumit Prezidiul republicii. Conform Constituției din 1948, funcția de șef de stat este încredințată Prezidiului Marii Adunări Naționale, menținut până în 1961, când a fost înlocuit de Consiliul de Stat.

Funcția propriu-zisă de președinte al republicii a fost creată în anul 1974. Începând cu 27 decembrie 1989, se instituie funcția de Președinte al Consiliului Frontului Salvării Naționale, care primea și atribuțiile de șef de stat. La începutul lunii februarie a anului 1990, organele centrale ale puterii politice se reorganizează, prin constituirea Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), al cărui președinte preia și atribuțiile de șef de stat.

Persoanele care au deținut funcția de Președinte al României sau echivalent

În timpul primului său mandat, președintele Traian Băsescu a fost suspendat din funcție de către Parlamentul României pe motiv de neconstituționalitate. Suspendarea a fost invalidată cu 74,48% din voturile exprimate la referendumul de demitere a președintelui organizat la data de 19 mai 2007. Traian Băsescu a fost suspendat din nou în 2012 în timpul celui de-al doilea mandat al său, iar referendumul de demitere a fost invalidat pentru neatingerea pragului legal de prezență la vot. Până la momentul actual, Băsescu rămâne singurul președinte al României după 1989 suspendat în cursul exercitării mandatului.

Atribuții legislative

• promulgarea legilor;
• semnarea legilor în vederea publicării lor în Monitorul Oficial;
• dreptul de veto - poate propune întoarcerea unei legi în parlament pentru verificare, o singură dată;
• posibilitatea de a sesiza Curtea Constituțională în legătură cu neconstituționalitatea legilor sau în legătură cu conflicte juridice de natură constituțională.

Atribuții ale Președintelui României privind organizarea și funcționarea puterilor publice

• prezentarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme politice ale națiunii;
• consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente și de importanță deosebită;
• participarea la unele ședințe ale Guvernului;
• organizarea referendumului în probleme de interes național, după consultarea prealabilă a Parlamentului.

Atribuții cu privire la numirea sau revocarea altor autorități publice

• dizolvarea Parlamentului, în condițiile în care acesta a refuzat de două ori investitura Guvernului;
• desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru;
• numirea Guvernului pe baza votului de încredere al Parlamentului;
• revocarea sau numirea unor miniștri în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, la propunerea primului ministru;
• numirea a trei judecători la Curtea Constituțională;
• numirea în funcție a magistraților;
• numiri în anumite funcții publice;
• acordarea gradelor de mareșal, de general și de amiral etc.

Atribuții în domeniul apărării și ordinii publice

• declararea, de regulă, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, a mobilizării parțiale sau generale a forțelor armate;
• instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, parțiale sau totale;
• Președintele României este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Atribuții de domeniul politicii externe

• încheierea tratatelor negociate de Guvern și supunerea spre ratificare Parlamentului;
• acreditarea și rechemarea reprezentanților diplomatici ai României, la propunerea Guvernului, cu caracter consultativ și neobligatoriu;
• aprobarea înființării, desființării sau schimbării rangului misiunilor diplomatice;
• acreditarea în România a reprezentanților diplomatici ai altor state;
• organizarea ambasadelor românești în străinătate;
• reprezintă România în Consiliul European

Alte atribuții

• conferirea decorațiilor și titlurilor de onoare;
• acordarea grațierii individuale.

Răspunderea politică

Conform art.95 din Constituție, atunci când președintele comite fapte grave de încălcare a prevederilor acesteia, se poate propune de către cel puțin o treime din numărul deputaților și senatorilor suspendarea președintelui din funcție. După consultarea Curții Constituționale, se poate adopta propunerea de suspendare, prin votul majorității deputaților și senatorilor.

În cazul adoptării propunerii de suspendare, în termen de 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea președintelui.

Răspunderea penală

Răspunderea penală intervine numai în cazul în care șeful statului ar comite infracțiunea de înaltă trădare. Punerea sub acuzare poate fi hotărâtă de Camera Deputaților și Senatului, în ședință comună, pe baza votului a două treimi din numărul parlamentarilor. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din momentul punerii sub acuzare, Președintele este suspendat de drept; în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare, el este demis.