Permitivitate (electromagnetism)

Permitivitatea electrică (sau constanta dielectrică) este o mărime, notată ε, care indică rezistența opusă la polarizare electrică a unui dielectric. Caracterizează proprietățile electrice ale unui mediu și este dată de relația:

${\displaystyle \mathbf {D} =\epsilon \cdot \mathbf {E} ,}$

unde:

• E - intensitatea câmpului electric;
• D - inducția electrică.

Unitatea de măsură în SI este farad pe metru.

Într-un mediu izotrop:

${\displaystyle \epsilon =\epsilon _{0}(1+\chi _{e}),}$

• χ_e = susceptibilitatea electrică a mediului;
• ε₀ = constanta dielectrică a vidului.

În practică este utilizată o mărime adimensională exprimată prin raportul dintre permitivitatea unui mediu și cea a vidului:

${\displaystyle \epsilon _{r}={\frac {\epsilon }{\epsilon _{0}}},}$

numită permitivitate relativă.

Vezi și

• Permeabilitate (electromagnetism)