Gheorghi Valentinovici Plehanov

Gheorghi Valentinovici Plehanov
Date personale
Născut	29 noiembrie/11 decembrie 1856[1][2] Gudalovka⁠(d), Lipetsk Uyezd⁠(d), Gubernia Tambov, Imperiul Rus
Decedat	30 mai 1918 (61 de ani)[3][4][5][6][7] Terijoki, Terijoki⁠(d), Finlanda
Înmormântat	Literatorskie mostki Volkovskogo kladbișcea[*][[Literatorskie mostki Volkovskogo kladbișcea (cemetery-museum)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (tuberculoză)
Cetățenie	Imperiul Rus
Religie	ateism
Ocupație	filozof politician jurnalist scriitor istoric sociolog[*]​ economist istoric de artă revoluționar
Limbi vorbite	limba rusă[8][9][10]
Activitate
Alte nume	Н. Бельтов[11] А. Волгин[11] С. Ушаков[11] Н. Андреевич[11] Н. Каменский[11] А. Кирсанов[11] Н. Валентинов[11] Утис[11] Симплициссимус[11] Д. Кузнецов[11] Г. Б.[11] П. Бочаров[11] A. Volgin[12]
Partid politic	Zemlea i volea[*][[Zemlea i volea (Russian Narodnik revolutionary organization)|​]], Ciiornîi peredel[*][[Ciiornîi peredel (revolutionary populist organization in Russia in the early 1880s)|​]], Osvobojdenie truda[*][[Osvobojdenie truda (Marxist political party in Russia (1883–1903))|​]], Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia

Gheorghi Valentinovici Plehanov (n. 29 noiembrie 1856 (S.N. 11 decembrie) — d. 30 mai 1918 (S.V. 17 mai)) a fost un revoluționar rus și un teoretician marxist. A fost unul dintre fondatorii mișcării social-democrate din Rusia. Plehanov a avut contribuții în domeniul filozofiei și al rolului artei și religiei în societate, din punctul de vedere marxist. În activitatea sa politică a adoptat pseudonimul Volghin, de la râul Volga. Unii istorici apreciază că acest nume l-a influențat pe tânărul revoluționar Vladimir Ilici Ulianov care a adoptat numele Lenin, de la râul Lena, din opoziție față de politica lui Plehanov.

Inițial un narodnic, un lider al organizației „Pământ și Libertate”, după emigrarea din Rusia în 1880 a stabilit legături cu mișcarea social-democrată vest-europeană și a început să studieze lucrările lui Karl Marx și Friedrich Engels, fiind astfel determinat să renunțe la narodnicism și să devină un marxist convins.

În 1883, el a fondat în Elveția grupul „Emanciparea Muncii”, care populariza marxismul printre revoluționarii ruși. În momentul în care grupul s-a destrămat, el a intrat în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), unde l-a întâlnit pe Lenin, cu care a și colaborat o vreme.

În 1903, la al doilea congres al PSDMR, Plehanov s-a despărțit de Lenin și de bolșevici și a trecut de partea menșevicilor. Pe durata Primului Război Mondial, se opunea „internaționalismului proletar” al bolșevicilor, având o poziție „naționalistă” și militând pentru luptă până la înfrângerea Germaniei.

El s-a întors în Rusia la puțină vreme după izbucnirea Revoluției din Octombrie, dar a părăsit țara din nou datorită ostilității lui față de bolșevici. A murit de tuberculoză în Terijoki, Finlanda (în prezent, Zelenogorsk, Sankt Peterburg, Rusia).

Opera

• Dezvoltarea viziunii moniste a istoriei
• Eseu despre istoria materialismului
• Concepția materialistă a istoriei
• Rolul personalităților în istorie
• Probleme fundamentale ale marxismului

Note

Legături externe

• Arhiva Gheorghi Plehanov
• Biografia lui Gheorghi Plehanov