Emma a Normandiei
| Emma a Normandiei | |
![]() Emma primind manuscrisul "Encomium Emmae Reginae" din mâna autorului (fii ei Eduard Confesorul și Hardeknud în plan secund) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 987 d.Hr.[1] Normandia, Guernsey |
| Decedată | (65 de ani)[2][3] Winchester, Regatul Angliei |
| Înmormântată | Catedrala din Winchester |
| Părinți | Ricard Ier Sans-Poûr[*][4][5] Gunnora[*][4][5] |
| Frați și surori | Havoise de Normandie[*] Maud of Normandy[*] Geoffrey, Count of Eu[*] Guillaume d'Eu[*] Ricard II le Bon[*][5] Robert le Danois[*] Mauger, Count of Corbeil[*] |
| Căsătorită cu | Ethelred al II-lea cel Șovăielnic (din )[5] Knut cel Mare (din )[5] Eduard Confesorul ()[6] |
| Copii | Eduard Confesorul[4][5] Goda a Angliei[*][4][5] Alfred Aetheling[*][4][5] Hardeknud[5][4] Gunhilda a Danemarcei[4] unknown daughter (?)[*][4] |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | Regent embroiderer[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | regină consoartă prințesă Queen Consort of England[*] |
| Familie nobiliară | Casa de Wessex Casa de Knýtlinga |
| Regină consort a Angliei | |
| Domnie | 1002 – vara 1013 3 februarie 1014 – 23 aprilie 1016 iulie 1017 – 12 noiembrie 1035 |
| Regină consoartă a Danemarcei | |
| Domnie | 1018 – 12 noiembrie 1035 |
| Regină consoartă a Norvegiei | |
| Domnie | 1028 – 12 noiembrie 1035 |
Emma a Normandiei (n. 987 d.Hr., Normandia, Guernsey – d. , Winchester, Regatul Angliei) a fost regină consoartă a Angliei, Danemarcei și Norvegiei. A fost fiica ducelui Richard I al Normandiei și a celei de-a doua soții a sa, Gunnora. Prin căsătoriile ei cu Æthelred al II-lea cel Șovăielnic (1002–1016) și Knut cel Mare (1017–1035), ea a devenit regină consoartă a Angliei, Danemarcei și Norvegiei. Emma a fost mamă a trei fii: Eduard Confesorul, Alfred și Hardeknud, și a două fiice: Goda a Angliei și Gunhilda a Danemarcei. Chiar și după decesele soților ei, Emma a rămas în atenția publicului și a participat activ în politică.
Căsătoria cu Æthelred al II-lea
Într-o încercare de a aduce pacea în Normandia, regele Æthelred al Angliei s-a căsătorit cu Emma în 1002.[7] După căsătorie, Emma a primit numele anglo-saxon de Ælfgifu, care a fost folosit pentru probleme formale și oficiale, și a devenit regină a Angliei. Ea a primit proprietățile ei în Winchester, Rutland, Devonshire, Suffolk, și Oxfordshire, precum și orașul Exeter.[8]
Æthelred și Emma au avut doi fii: Eduard Confesorul și Alfred și o fiică: Goda a Angliei (sau Godgifu).
Când regele Sweyn Forkbeard al Danemarcei a invadat și cucerit Anglia în 1013, Emma și copii ei au fost trimiși în Normandia unde Æthelred a sosit și el curând. Ei s-au întors în Anglia după decesul lui Sweyn în 1014.
Mariajul dintre Emma și Æthelred s-a sfârșit la moartea lui Æthelred la Londra în 1016. Fiul cel mare al lui Æthelred din prima căsătorie, Æthelstan, fusese prinț moștenitor până la moarte în iunie 1014. Emma a încercat să obțină recunoașterea fiului ei cel mare, Eduard, ca moștenitor.
În 1015 Knut, fiul lui Sweyn Forkbeard, a invadat nordul Angliei. El a fost ținut departe de Londra până la moartea lui Æthelred și a lui Edmund în lunile aprilie și respectiv noiembrie 1016. Regina Emma a încercat să mențină controlul anglo-saxon în Londra până la încheierea căsătoriei sale cu Knut.[9] Unii cercetători istorici susțin că mariajul a salvat viețile fiilor ei.
Note
- ↑ „Emma a Normandiei”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ↑ A Historical Dictionary of British Women
- ↑ Emma of Normandy, Genealogics
- 1 2 3 4 5 6 7 8 The Peerage
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Kindred Britain
- ↑ Aelgiva, accesat în
- ↑ Simon Keynes, Æthelred II, Oxford Online DNB, 2009
- ↑ Honeycutt, p. 41
- ↑ Howard, pp. 12–5.
