Constanta gravitațională

G este o constantă gravitațională, o cantitate cheie în Legea atracției universale a lui Isaac Newton.

Constanta gravitațională, notată cu G, este o constantă fizică empirică ce apare în legea atracției universale gravitaționale dintre obiectele cu masă. Ea apare în legea lui Newton a gravitației universale și în teoria relativității generale a lui Einstein. De asemenea, este cunoscută sub numele de constanta gravitațională universală, constanta atracției universale și constanta lui Newton, iar în limbajul cotidian G mare.

[1]

Constanta atracției universale a fost prima dată măsurată în 1798 de către savantul britanic Henry Cavendish și este numeric egală cu forța cu care se atrag două corpuri punctiforme, fiecare cu masa 1 kg, aflate la distanța r = 1 m unul de celălalt.

Expresia constantei atracției universale: unde și reprezintă masele celor două corpuri, iar și sunt forța de atracție, respectiv distanța dintre cele două corpuri.

Valoric,

Note

  1. „The NIST Reference on Constants, Units, and Uncertainty, US National Institute of Standards and Technology; CODATA Internationally recommended 2014 values of the Fundamental Physical Constants;”. Accesat în .

Bibliografie

Vezi și

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.