Alegeri parlamentare în România, 2008

Alegeri parlamentare în România, 2008
România
2004 
30 noiembrie 2008[1]
Lista parlamentarilor aleși
 2012

Toate cele 137 de mandate in Senat
Toate cele 334 de mandate in Camera Deputaților

Prezență la urne

39,20%
  Partidul majoritar Partid minoritar
 
Lider Theodor StolojanMircea Geoană
Partid PDL PSD
Lider din 2007 (candidat premier)[2]2005
Mandatul liderului nu a candidatS 5-17
Ultimele alegeri 29 S / 67 D45+10 S / 105+19 D
Mandate câștigate 51 S / 115 D49 S / 114 D
Mandate schimbate 22 S / 48 D 6 S / 10 D
Vot Popular 2.312.358 S
2.228.860 D
2.352.968 S
2.279.449 D
Procente 33,57% S
32,36% D
34,16% S
33,09% D
Schimbare 1,86% S
1,10% D
Anterior parte a Alianței Dreptate și Adevăr (D.A.) la alegerile parlamentare precedente.
3,00% S
3,54% D

  Al treilea partid Al patrulea partid
 
Lider Călin Popescu-Tăriceanu Béla Markó
Partid PNL UDMR
Lider din 2004 1993
Locul liderului CD 4-25 S 2-65
Ultimele alegeri 28 S / 64 D 10 S / 22 D
Mandate câștigate 28 S / 65 D 9 S / 22 D
Mandate schimbate 0 S / 1 D 1 S / 0 D
Vot Popular 1.291.029 S
1.279.063 D
440.449 S
440.449 D
Procente 18,74% S
18,57% D
6,39% S
6,20% D
Schimbare 12,97% S
12,69% D Anterior parte a Alianței Dreptate și Adevăr (D.A.) la alegerile parlamentare precedente.
0,13% S
0% D


Primul ministru în funcție

Călin Popescu-Tăriceanu
PNL

Primul ministru ales

Emil Boc
PDL

Alegerile parlamentare din 2008 în România s-au desfășurat la data de 30 noiembrie 2008. În premieră, la aceste alegeri s-a renunțat la votul pe liste, reprezentanții politici ai cetățenilor fiind aleși printr-un sistem mixt, în care candidaturile și votul sunt uninominale, iar acordarea mandatelor se face proporțional. Guvernul României a adoptat în acest sens HG (i.e., Hotărârea de Guvern) nr. 802 din 8 august 2008[3] privind delimitarea colegiilor uninominale. Procentul participării la vot în alegerile parlamentare din 2008 a scăzut spectaculos la 39,20% (7.238.871)[4] din numărul cetățenilor cu drept de vot (18.464.274[4]), față de alegerile parlamentare din 2004, când procentul a fost de 58,47%. Ca urmare a acestor alegeri, niciun partid politic care a acces în parlament nu a obținut majoritatea, cele două principale partide din Parlament, Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Democrat Liberal (PDL) formând ulterior o coaliție care a rezistat o perioadă relativ scurtă de timp până în anul 2009.

Rezultatele în colegiile pentru alegerea Deputaților
Rezultatele în colegiile pentru alegerea Senatorilor

Sistemul de vot

Istoricul schimbării sistemului de vot

Noutatea acesui scrutin a reprezentat-o sistemul de vot. Schimbarea sistemului de vot a fost un subiect de dezbateri aprinse pe toată perioada legislaturii 2004-2008.[5] Pe parcursul discuțiilor între partide au fost propuse mai multe sisteme, printre care un sistem mixt după model german și un sistem uninominal în două tururi.

În anul 2007, a fost adoptat un sistem de vot mixt cu compensare, propus partidelor de Asociația Pro Democrația, sistem care a fost contestat de Președintele Traian Băsescu la Curtea Constituțională, deoarece ar fi introdus diferențieri între parlamentari, unii dintre ei urmând să fie aleși uninominal, și alții de pe o listă națională.[6] Curtea Constituțională a admis contestația și legea nu a fost adoptată.

Odată cu alegerile pentru Parlamentul European ce au avut loc în toamna lui 2007, Președintele Băsescu a convocat și un referendum în care cetățenii au fost chemați să se exprime în favoarea sau împotriva sistemului uninominal în două tururi pentru alegerea parlamentarilor. La acest referendum, 79,5% dintre cei prezenți au fost în favoarea votului uninominal în două tururi, dar referendumul nu a fost validat, deoarece doar 26,5% dintre cetățenii cu drept de vot s-au prezentat la urne.[7]

În cele din urmă, Parlamentul a adoptat la 4 martie 2008 o lege[8] prin care se adopta un sistem uninominal într-un singur tur, cu distribuție proporțională a mandatelor.[9][10]

Trasarea colegiilor

Colegiile au fost trasate după niște reguli generale specificate în legea din martie 2008. Norma de reprezentare a fost de un deputat la 70.000 de locuitori și de un senator la 160.000 de locuitori.[9] Condițiile legii au fost ca o circumscripție să aibă un număr întreg de colegii, minim 4 pentru Camera Deputaților și minim 2 pentru Senat, iar colegiul cel mai mic să fie cu maxim 30% mai mic decât cel mai mare. S-a adăugat o circumscripție pentru cetățenii români din afara țării.

Distribuția mandatelor

Pragul electoral a fost de 5% din totalul voturilor, sau 6 mandate de deputat și 3 de senator obținute cu majoritatea voturilor din colegiu. Doar candidații care au obținut jumătate plus unul din numărul de voturi din colegiul lor au câștigat automat un loc în Parlament. În colegiile în care câștigătorul nu a obținut majoritatea voturilor, s-a trecut la redistribuirea proporțională a mandatelor întâi la nivel de circumscripție și apoi la nivel național.

Rezultate

În urma scrutinului, niciun partid nu a reușit sa obțină o majoritate. Deși alianța dintre Partidul Social Democrat (PSD) și Partidul Conservator (PC) a obținut puțin mai multe voturi decât Partidul Democrat-Liberal (PD-L), cel din urmă a obținut puțin mai multe mandate decât prima.

Partid Camera Deputaților Senat
Voturi % Locuri +/– Voturi % Locuri +/–
Alianța PSD+PC (PSD, PC)2,279,44933.1114–102,352,96834.1649–6
Partidul Democrat Liberal2,228,86032.4115+482,312,35833.5751+22
Partidul Național Liberal1,279,06318.665+51,291,02918.7428+4
Uniunea Democrată Maghiară din România425,0086.222±0440,4496.399–1
Partidul România Mare217,5953.20–21245,9303.570–13
Partidul Noua Generație156,9012.300174,5192.5300
Partida Romilor „Pro Europa”44,0370.61
Forumul Democrat al Germanilor din România23,1900.31
Federația Comunităților Evreiești din România22,3930.31
Partidul Ecologist Român18,2790.27048,1190.70
UDSCR15,3730.21
Uniunea Bulgară din Banat România14,0390.21
Uniunea Armenilor din România13,8290.21
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România11,8680.21
Asociația Macedonenilor din România11,8140.21
Uniunea Sârbilor din România10,8780.21
Asociația Italienilor din România9,5670.11
Uniunea Democrată Turcă din România9,4810.11
Uniunea Ucrainenilor din România9,3380.11
Comunitatea Rușilor Lipoveni din România9,2030.11
Uniunea Croaților din România9,0470.11
Uniunea Elenă din România8,8750.11
Asociația Liga Albanezilor din România8,7920.11
PPPS8,3880.1010,8050.160
Uniunea polonezilor din România7,6700.11
Uniunea culturală a rutenilor4,5140.11
Partidul Socialist Român5850.004450.020
Partidul Național Democrat Creștin3160.001,3650.020
PRE870.00
Independenți28,3550.410,0680.100
Voturi invalide/nule352,077350,816
Total7,238,871100334+27,238,8711001370
Votanți pe liste/prezența la vot18,464,27439.218,464,27439.2
Surse: Nohlen & Stöver[11] Biroul Electoral central

Sistemul de vot cu distribuire proporțională a mandatelor a condus la niște rezultate contraintuitive. Numeroși candidați votați de zeci de mii de alegători, printre care Ionuț Popescu și Norica Nicolai, care au obținut cele mai multe voturi în colegiul lor, dar nu au obținut jumătate plus unu din voturi, au pierdut mandatul în favoarea unor candidați clasați pe locuri inferioare.[12] La polul opus, deputatul Iosif Koto de la UDMR a obținut mandatul de deputat în colegiul pentru cetățenii români din Asia și Africa cu doar 34 de voturi.[13][14] Astfel, Alianța PSD+PC a obținut 2.279.449 voturi în Camera Deputaților și 2.352.968 de voturi pentru Senat; PDL 2.228.860 voturi la Camera Deputaților și 2.318.358 la Senat; PNL 1.279.063 voturi la Camera Deputaților și 1.291.029 voturi la Senat; și UDMR 425.008 voturi la Cameră, 440.449 voturi la Senat[15] Partidul Democrat-Liberal a obținut cele mai multe mandate, 115 în Camera Deputaților și 51 în Senat, fiind urmat de alianța dintre PSD și PC (114 în Cameră și 49 în Senat), PNL (65 în Cameră și 28 în Senat) și UDMR (22 în Cameră și 8 în Senat). De asemenea, 18 mandate de deputat au fost rezervate reprezentanților altor minorități naționale.[16]. Cele două partide provenite din Frontul Salvării Naționale, PSD și PDL, s-au aflat multă vreme în contradicție, dar în urma rezultatelor alegerilor legislative din 2008 au hotărît să formeze împreună o largă coaliție guvernamentală; pentru că PDL avea mai multe mandate, a primit dreptul de a desemna primul ministru, iar cel nominalizat a fost Emil Boc, primarul municipiului Cluj și președintele PDL.

Alegeri parțiale

Conform noii legi electorale, în cazul vacanței unui post de parlamentar, în colegiul său se vor desfășura alegeri parțiale, după un sistem uninominal într-un singur tur. Primele astfel de alegeri au avut loc la 17 ianuarie 2010, după ce Bogdan Olteanu a demisionat pentru a prelua un post de viceguvernator al BNR,[17] în colegiul numărul 1 din Sectorul 1 al Bucureștiului. Candidatul PD-L Honorius Prigoană nu a reușit să întoarcă rezultatul alegerilor din 2008, Radu Stroe reușind să păstreze mandatul de deputat pentru PNL.[18] În primăvara aceluiași an, după demisia deputatei PC Daniela Popa, au avut loc alegeri parțiale și în colegiul nr. 19 din București (aflat în sectorul 4). La aceste alegeri desfășurate în 25 aprilie 2010, Teo Trandafir de la Partidul Democrat Liberal a obținut 54,02% din voturi, câștigând locul de deputat.[19]

În august 2011, locul deputatului Cătălin Cherecheș, al cărui mandat a fost invalidat după ce a devenit primar al orașului Baia Mare, a fost luat de membrul USL Florin Tătaru. De asemenea, locul deputatului Victor Surdu, decedat, a fost luat de Adrian Rădulescu de la PDL.[20]

Vezi și

  • Lista parlamentarilor aleși la alegerile din România din 2008

Note

  1. ro Antena 3 coverage of the subject Arhivat în , la Wayback Machine.
  2. ro Antena 3 - Stolojan accepted unanimously Arhivat în , la Wayback Machine.
  3. „Monitorul Oficial 595/8 august 2008” (PDF). Accesat în .
  4. 1 2 Biroul Electoral Central. „PROCES VERBAL privind rezultatele finale ale alegerilor pentru CAMERA DEPUTAȚILOR 30 noiembrie 2008” (PDF). Accesat în .
  5. Aniela Nine (). „Sistem de vot, disputat din fașă”. Jurnalul Național. Accesat în .
  6. „Băsescu a contestat la Curtea Constituțională Legea votului uninominal asumată de Guvern”. Realitatea. . Accesat în .[nefuncțională]
  7. Anca Simina (). „«PSD și PNL să nu vină când se vor face guverne»”. Evenimentul Zilei. Accesat în .
  8. „Legea electorală modificată în martie 2008 republicată în Monitorul Oficial nr. 196/2008” (PDF).
  9. 1 2 „Legea votului uninominal a fost adoptată”. Mediafax. . Arhivat din original la . Accesat în .
  10. Valentina Deleanu (). „La viitoarele alegeri parlamentare se voteaza in sistem uninominal”. Business Standard. Accesat în .[nefuncțională]
  11. Dieter Nohlen & Philip Stöver (2010) Elections in Europe: A data handbook, pp1606-1613 ISBN: 9783832956097
  12. Luminița Pârvu (). „Marile aberatii dupa uninominal. Cine rateaza Parlamentul, desi a iesit pe primul loc”. Hotnews.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
  13. Attila Biro (). „Iosif Koto, deputatul cu 34 de voturi: Eu nici nu am vrut sa fiu ales. Campania mi-am facut-o mai mult pe mail”. Hotnews.ro. Accesat în .
  14. Attila Biro (3 decembrie 2008). „Deputatul ales cu 34 de voturi: Iosif Koto”. Hotnews.ro. Accesat în 5 decembrie. Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  15. Rezultatele finale ale Alegerilor legislative din 2008. Biroul Electoral Central.
  16. Marius Mihăiescu (). „BEC, rezultate finale: Camera: PD-L 115 mandate, PSD-PC 114, PNL 65 si UDMR 22 mandate. Senat: PD-L 51 mandate, PSD-PC 49, PNL 28 si UDMR 9 mandate”. Hotnews.ro.
  17. Deleanu, Valentina (). „Liberalul Radu Stroe și-a adjudecat fotoliul de deputat cu un scor zdrobitor: 70,17%”. Adevărul.
  18. Cozmei, Viorel (). „Liberalul Radu Stroe va reprezenta Colegiul uninominal 1 din Capitala in Camera Deputatilor. Rezultate finale: Stroe - 70,17%, Prigoana - 29,83%”. Hotnews.ro.
  19. Neagu, Alina (). „Rezultate finale BEM: Teo Trandafir a castigat alegerile in Colegiul 19 cu 54,02%”. Hotnews.ro.
  20. „Rezultate OFICIALE: USL a câștigat alegerile din Colegiul 2 Maramureș”. România Liberă. .[nefuncțională]

Legături externe

Acest articol este emis de la Wikipedia. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.