Vladimir Romașkin

În 1975 Romașkin a finalizat cursurile secției de dirijori și cor a Școlii de Muzică din Saransk. Până în 1980 a lucrat în cadrul secției de dirijori și cor al Conservatorului din Kazan, iar în anul 1986 a urmat studii postuniversitare la MNIIYALIE (secția folcloric și artă). Din 1980 până în 1989 a fost un cercetător de folclor și artă la Institutul de Cercetări de Limba, Literatura și Istoria Mordoviei. În 1986 și-a publicat monografia „Despre unele trăsături ale muzicii populare Mordovieno-Karataeve”[3][4] în care a descris folclorul poporului katarai din satele din RASS Tătară. Mai târziu, a devenit scenarist și regizor, contribuind la crearea documentarelor Karatau [5] și Istoki, precum și la musicalul Toorama. Din 1990 până la moartea sa în 2002, Romașkin a fost profesor de muzică la Școala Națională de Cultură din Saransk.

Poate cea mai cunoscută realizare a lui Romașkin a fost aceea al creării grupului Toorama,[2] din repertoriul căruia au făcut parte piese erziești, mokșești, și cântece ale poporului karatai.

• A primit titlul de Cavaler al Ordinului Crucii Sf. Maria pentru contribuția sa mare la dezvoltarea și promovarea popoarelor și culturii finno-ugrice în lume (7 martie 2001) [6]

La 6 septembrie 2006, în cartierul Kociurovski din Mordovia, a fost deschis un muzeu dedicat lui Romașkin, numit „Ethno-Kudo”.[7] În 1989, în timp ce era încă tânăr, a cumpărat casa în satul Podlesnaya Tavla.[8]