Vincenzo Cabianca

S-a născut la Verona în condiții modeste. Și-a început formarea artistică la Academia din Verona sub îndrumarea lui Giovanni Caliari, iar apoi a studiat la Academia de la Veneția între 1845 și 1847.[4] Admirator al lui Giuseppe Mazzini, a devenit asociat cu mișcarea Tinerei Italii și a fost luat prizonier în timp ce participa la apărarea Bolognei în 1848.[4] După eliberare, a locuit la Veneția din 1849 până în 1853.

În anii 1850, Cabianca a făcut cunoștință cu câțiva artiști, printre care Adriano Cecioni^⁠(d), Cristiano Banti și Telemaco Signorini^⁠(d), care frecventau Caffè Michelangiolo din Florența, care vor fi cunoscuți sub numele de Macchiaioli^⁠(d). A devenit prieten cu Signorini și a călătorit cu acesta și cu Banti la Paris. Influența prietenului său l-a determinat pe Cabianca să se îndepărteze de picturile de gen și să se orienteze spre un realism mai îndrăzneț, începând cu 1858.[4] La fel ca ceilalți Macchiaioli, a pictat peisaje En plein air^⁠(d), dar a fost mai reticent decât prietenii săi să renunțe subiectele istorice și literare.[5]

Cabianca a pus accentul pe contraste puternice contraste de valori în picturile sale.[5] Cecioni l-a descris drept „cel mai declarat, violent și dezinhibat macchiaiolo”.[4] Angelo de Gubernatis^⁠(d), care i-a numit pe Macchiaioli „dușmani ai oricărui convenționalism și cercetători preciși ai efectelor”,[6] l-a descris pe Cabianca ca fiind interesat în principal de efectele luminii solare. Gottardo Garollo, în Dizionario Biografico, îl descrie pe Cabianca drept un pictor al „efectelor Soarelui”.[7]

Multe dintre picturile sale înfățișează călugărițe; un exemplu binecunoscut este Le monachine (Călugărițele; 1861–62, expoziție din Torino).[8] Alte lucrări din anii 1860 includ La Mandriana și Il Porcile al sole (1860). Întorcându-se din călătoriile din Toscana și Paris în 1864, și-a stabilit domiciliul la Parma din 1864 până în 1868, apoi s-a mutat la Roma.

Printre alte lucrări ale sale se numără Il bagno fra gli scogli; Sant'Angelo all' Isola di Giudecca; Reminiscenze del mare; Gondola bruna; La neve in Ciociaria^⁠(d); Le mura del convento și Sotto il portico dei barattieri a Venetia. La Napoli, în 1877, a expus Piccola via presso Perugia; La neve; Una casa ad Anacapri și Reminiscenze d'Amalfi. La Roma, în 1883, a expus Rocca di Papa; Il caligo a Venice; Sul far del giorno; La pace del Chiostro; și Una sera sulla laguna.[9] De asemenea, a pictat în acuarele, printre care La neve a Venice, Il fait sa cour și Sulla marina di Viareggio.

Lucrările din ultimii ani ai lui Cabianca arată influența simboliștilor și a prerafaeliților.[10] A murit la Roma la 21 martie 1902.

Printre colecțiile care dețin lucrări ale lui Vincenzo Cabianca se numără Galleria Nazionale d'Arte Moderna^⁠(d), Roma și Muzeul Brooklyn.

• Călugărițele (1861)
• Faleza (1860)
• Biserica Sf. Petru din Porto Venere (1860)
• Lumina soarelui (1870)
• Dimineața (1901)

• Broude, Norma (1987). Macchiaioli: pictori italieni ai secolului al XIX-lea . New Haven și Londra: Yale University Press.ISBN: 0-300-03547-0
• Steinräber, E., & Matteucci, G. (1984). Macchiaioli: Pictori toscani ai luminii soarelui : 14 martie-20 aprilie 1984 . New York: Stair Sainty Matthiesen în asociere cu Matthiesen, Londra.OCLC 70337478OCLC 70337478

• Mai multe lucrări de Cabianca @ ArtNet