Veronica Porumbacu

• 24 octombrie 1921: se naște la București pe numele adevărat Veronica Schwefelberg (Porumbacu este pseudonimul sub care va publica). Tatăl său, Arnold Schwefelberg, a fost un cunoscut activist al comunității evreiești de la București.[3]
• 1932 - 1940: urmează studiile secundare la liceul Domnița Ileana din București
• 1943 - 1944: urmează cursurile Colegiului pentru Studenții Evrei
• 1946: își ia licența în filozofie
• apare la București săptămânalul Contemporanul, Veronica Porumbacu numărându-se printre colaboratori
• 1949: angajată ca redactor la Radio
• 1949 - 1954: redactor șef adjunct la Viața românească
• 1954 - 1956: redactor la Gazeta literară
• 1956 - 1963: deține funcția de șef de secție la Uniunea Scriitorilor

A fost căsătorită cu criticul literar Mihail Petroveanu.[4] Cuplul a murit în timpul cutremurului din 1977 în apartamentul lor de pe strada Colonadelor, în vizită la ei aflându-se A. E. Baconsky cu soția sa, Clara, precum și Mihai Gafița cu soția sa, toți decedând în urma prăbușirii blocului Continental, in care se aflau[5]

• 1946: apare la București săptămânalul Contemporanul. Veronica Porumbacu se numără printre colaboratori.
• 1947:

• debutează cu placheta de versuri Visele Babei Dochia care conține ciclurile:

• Umbra Negoiului
• Umbra orașului
• Umbra omului
• Ilustrații

Sunt evocate momente din lupta pentru drepturile omului a comuniștilor (care în acea vreme erau în plină ascensiune), reminiscențe peisagistice, neliniști erotice, adesea în maniera versului popular.

• debutează și ca prozatoare, cu volumul de schițe La capătul lui 38. Este evocată lumea periferiei bucureștene.

• iunie 1948: reapare în București revista Viața românească. Printre colaboratori: Veronica Porumbacu.
• august 1949: apare la Timișoara revista literară Scrisul bănățean la care colaborează.
• 1950: Anii aceștia
• 1951:

• publică volumul de versuri Mărturii. Versuri militant-proletcultiste, de evocare a trecutului de suferință al poporului
• acestui volum de versuri i se decernează Premiul de Stat pentru poezie, clasa II

• 1952: Note din R.P. Ungară
• 1953: publică culegerile de versuri:

• Prietenii mei
• Ilie Pintilie

Același stil militant, cu evocarea luptei pentru afirmare a mișcării socialiste.

• 1954: Fata apelor
• 1955: Generația mea
• 1957: Lirice, "antologie de autor"
• 1959: Întreg și parte
• 1960: Pagini din Coreea
• 1960: Din lumea noastră
• 1960: Din lirica feminină
• 1961: Diminețile simple
• 1962: Poezii
• 1963: Memoria cuvintelor
• 1966: Întoarcerea din Cythera
• 1967: Histriana
• 1968: Porțile
• 1969: Drumuri și zile
• 1970: Mineralia
• 1971: Ferestre deschise
• 1974: Cercul și Anamaria
• 1974: Legende la niște portrete
• 1976: Voce și val
• 1977: Versuri

• Oglinda literară nr. 72, decembrie 2007^{[nefuncțională]}