Vera Aceva

Din cauza unei situații financiare precare, Aceva a trebuit să-și întrerupă educația după cel de-al doilea an de gimnaziu și să-și găsească de lucru. A lucrat în industria tutunului.[2]

Ea a devenit o parte din mișcarea forței de muncă la vârsta de 16 ani. A devenit membră a Ligii Comuniștilor din Iugoslavia la începutul anilor 1940. În luna septembrie a aceluiași an, la conferința provincială a fost aleasă ca membră a Comitetului Regional al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia pentru Macedonia. Din septembrie 1940 până în iunie 1941 a fost Secretara Comitetului Local în Prilep.

Aceva a fost una dintre primii organizatori ai Detașamentului de Partizani din Prilep. La începutul anului 1942 a lucrat în Liga Comuniștilor din Iugoslavia în Skopje, apoi ca instructor de partid în Strumica, Bitola și Štip. În august 1943 a devenit comisar al detașamentului Shar, iar când la 11 noiembrie 1943 a fost formată prima brigadă Macedonia-Kosovo, Aceva a fost aleasă comisar politic adjunct. Ea a fost în această poziție până în ianuarie 1944, când a devenit secretara politică a celui de-al Treilea și al Patrulea Comitet Districtual al Ligii Comuniștilor din Macedonia. În august 1944 a participat la prima sesiune de mișcare anti-fascistă pentru Eliberare Națională din Macedonia, la care a fost selectată în prezidiu.[3]

După eliberare, Aceva a avut mai multe funcții manageriale. În 1948 a fost Primar al orașului Skopje. La cel de-al Cincilea Congres al Partidului Comunist din Iugoslavia, în iulie 1948, a fost aleasă în Comitetul Central al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia. În martie 1949, în timpul reconstrucției guvernului Republicii Socialiste Macedonia, a fost aleasă în funcția de Ministru al Agriculturii.[4] Au  urmat ca funcțiiː membru al Consiliului Federal Executiv, Membru al Parlamentului în mai multe adunări ale Poporului Republicii Macedonia și RSFI.

În 1960 Aceva a intrat în conflict cu Secretarul Partidului Comunist din Macedonia, în acel moment fiind Lazăr Koliševski, acuzându-l de luare a deciziilor împreună cu Vidoe Smilevski - Bato în afara Comitetului Executiv al Ligii Comuniștilor din Macedonia. La reuniunea din 18 octombrie 1960, Aleksandar Rankovic a venit de la Belgrad și a stat de partea lui Koliševski. Aceva a fost forțată să se retragă și s-a mutat să lucreze în Belgrad.[5]

În 1991 a publicat cartea „Letter to Svetozar Vukmanovik - Tempo” („Scrisoare către Svetozar Vukmanovik - Tempo”).