Universitatea din Parma

Această veche instituție de învățământ a fost fondată în anul 962 printr-un decret imperial al împăratului Otto I ca școală pentru notari („potestatem elegendi sive ordinandi sibi notaris”).[3][4] Facultățile de drept și medicină au fost adăugate în secolul al XIII-lea. Ulterior, Gian Galeazzo Visconti, primul duce al Milanului, a închis această instituție de învățământ superior, în 1322.

Redeschisă ca universitate în 1412 de către Niccolò III d'Este[4], în următoarele secole a fost de mai multe ori închisă și redeschisă. A fost extinsă după 1545, sub patronajul Casei ducale Farnese. Astfel, Ranuccio I Farnese, Duce de Parma a fondat colegiul universitar al nobililor, dotându-l în mod corespunzător. Între 1731 și 1748 Universitatea din Parma a fost din nou neglijată. Lucrurile s-au îmbunătățit în 1762 sub ducele Ferdinand I de Parma, când acesta a fondat o mare universitate de stat la Parma și a înzestrat-o cu bunuri confiscate de la Ordinul iezuiților. Viitorul părinte general iezuit, Luigi Fortis, a fost invitat să conducă Colegiul nobililor. Au fost adăugate noi domenii de studiu. Universitatea a cunoscut o fază de creștere rapidă, fiind înființate un observator astronomic, o grădină botanică și laboratoare de anatomie, chimie și fizică experimentală. În 1811, guvernul francez a considerat Universitatea din Parma o Academie a Imperiului, dar acest statut a fost pierdut trei ani mai târziu, odată cu căderea lui Napoleon și retragerea francezilor din Italia.

Universitatea din Parma a fost închisă pentru studenții străini în 1831 și a decăzut. A fost apoi revigorată în timpul Mariei Louise, ducesă de Parma.

În prezent, Universitatea din Parma este o instituție de stat cu autonomie administrativă.

• Francesco Accarigi (c. 1557 — 1622), profesor de drept civil[5]
• Marta Catellani, chimist[6]
• Flavio Delbono (n. 1959), economist și om politic[7]
• Giacomo Rizzolatti (n. 1937), neurolog[8]
• Vittorio Gallese (n. 1959), neurolog[9]
• Attilio Bertolucci (1911-2000), poet[10]
• Cesare Zavattini (1902-1989), scenarist[11]
• Giuseppe Mingione (n. 1972), matematician[12]
• Alberto Broggi (n. 1966), inginer[13]
• Macedonio Melloni (c. 1798 — 1854), fizician[14]
• Bernardino Ramazzini (c. 1633 — 1724), profesor de medicină, unul dintre fondatorii medicinei muncii
• Cesare Beccaria (c. 1738 — 1794), economist și criminologist

Universitatea din Parma este împărțită în prezent în 9 departamente[15]:

• Departamentul de Chimie, Științe Biologice și Dezvoltare sustenabilă a mediului
• Departamentul de Științe Economice și Management
• Departamentul de Inginerie și Arhitectură
• Departamentul de Farmacie și Alimentație
• Departamentul de Științe Umaniste, Științe Sociale și Cultură
• Departamentul de Drept și Științe Politice
• Departamentul de Matematică, Fizică și Informatică
• Departamentul de Medicină și Chirurgie
• Departamentul de Medicină Veterinară

Anterior, universitatea era împărțită în 12 facultăți:

• Facultatea de Agricultură
• Facultatea de Architectură
• Facultatea de Arte și Filosofie
• Facultatea de Drept
• Facultatea de Științe Economice
• Facultatea de Inginerie
• Facultatea de Matematică, Fizică și Științe Naturale
• Facultatea de Medicină și Chirurgie
• Facultatea de Farmacie
• Facultatea de Științe Politice
• Facultatea de Psihologie
• Facultatea de Medicină Veterinară

În cadrul Departamentului de Inginerie și Arhitectură funcționează două laboratoare de cercetare:

• Laboratorul de automatizări industriale
• IoT Lab

• en Grendler, Paul F. (2004). The Universities of the Italian Renaissance. Baltimore MD USA: Johns Hopkins University Press. pp. 127–137. ISBN 978-0-8018-8055-1.
• en Grendler, Paul F. (2017). The Jesuits and Italian Universities, 1548-1773. Washington DC: CUA Press. pp. 164–170. ISBN 978-0-8132-2936-2.

• en Site-ul Universității din Parma
• it Itinerari medievali: risorse per lo studio del Medioevo