Tutuș I

Abu Sa'id Taj ad-Dawla Tutuș I (în turcă Tutuș I., în arabă أبو سعيد تاج الدولة تتش السلجوقي; d. 1095) a fost emirul selgiuc de Damasc, între anii 1078 și 1092, și 1092 și 1094.

Tutuș I
Date personale
Născut1066
Decedatfebruarie 1095 (29 de ani)[1][2][3]
Ray, Iran[3]
PărințiAlp Arslan[3]
CopiiRadwan[3]
Dukak[3]
Abu Taleb[*][[Abu Taleb |]][3]
Behram[*][[Behram (son of Tutush I, Sultan of Aleppo)|]][3]
Irtash[*][[Irtash (Seljuk prince and ruler of Damascus in 1104)|]][3]
ReligieIslamul sunit
Ocupațieconducător[*]
Limbi vorbitelimba turcă
Apartenență nobiliară
Titluriemir of Damascus[*][[emir of Damascus |]] ()[3]
emir of Aleppo[*][[emir of Aleppo |]] ()[3]
sultan of Syria[*][[sultan of Syria |]] ()[3]
Familie nobiliarăselgiucizi[*]

În 1078, fratele său Malik Șah I l-a trimis la Damasc pentru al ajuta pe Atsiz ibn Uvak al-Hwarazmi, care era asediat. După ce asediul sa încheiat, Tutuș la executat pe Atsiz și sa instalat în Damasc.

În timpul domniei, Tutuș a terminat construcția Cetății Damascului(en)[traduceți], un proiect început sub conducerea lui Atsiz. În 1092 a preluat controlul Siriei, după moartea fratelui său, Malik Șah, numindu-se sultan. Tutuș împreună cu generalul său, Kakuid Ali ibn Faramurz, au fost înfrânți în curând într-o bătălie cu Sultanul Barkiaruk(en)[traduceți] lângă Ray în 1095, unde au fost uciși el și Ali. Tutuș a fost decapitat și ulterior, capul lui a fost expus la Bagdad.[4]

După moartea acestuia, fiul mai mic al lui, Duqaq a moștenit Damascul, în timp ce Radwan a primit Alepul, împărțind tărâmurile tatălui lor.[5] Fiul său mai mic, Irtash, a fost pentru scurt timp a fost conducătorul Damascului în 1104.

Referințe

Bibliografie

  • Bosworth, C. E. (). „The Political and Dynastic History of the Iranian World (A.D. 1000–1217)”. În Frye, R. N. The Cambridge History of Iran, Volume 5: The Saljuq and Mongol periods. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 1–202. ISBN 0-521-06936-X.
  • Flood, Finbarr B. (). A Group of Reused Byzantine Tables as Evidence for Seljuq Architectural Patronage in Damascus. Iran. 39.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.