Turul României 2011

• Bonificațiile acordate la sprintul final: 10 secunde pentru locul I, 6 secunde pentru locul II, 4 secunde pentru locul III
• Punctele acordate pentru sprinturile intermediare: 5, 3, 1 puncte pentru primii trei calsați
• Puncte acordate pentru cățărări: de categorie specială - 25, 20, 18, 16, 14, 12, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2 puncte pentru primii 15 clasați la vârf, de categoria A - 15, 10, 8, 6, 4 puncte primilor cinci clasați, de categoria B - 7, 5, 3 puncte primilor trei clasați, de categoria C - 3, 2, 1 puncte primilor trei clasați
• Puncte acordate la sprintul final: 25, 20, 16, 14, 12, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1 primilor 15 clasați
• Clasamentul pe echipe al etapei: se întocmește prin adunarea timpilor primilor trei clasați din fiecare echipă

Sâmbătă, 4 iunie: Bulevardul Mamaia, contratimp individual, 8 km

Startul ediției Turului României s-a dat Sâmbătă dimineață la ora 9:00, cu prologul desfășurat pe Bulevardul Mamaia sub formă de contratimp individual, dus-întors pe porțiunea dintre hotelurile Flora și Caraiman.[7] Învingător în prolog a fost bulgarul de 20 de ani Yovcho Yovcev de la echipa italiană Cycling Team Friuli, care s-a clasat la 6 secunde în fața rutierului grec Ioannis Tamouridis și la 23 de secunde în fața campionului din anul precedent Vladimir Koev.[8]

Clasament prolog

Sâmbătă, 4 iunie: Constanța – Hârșova – Viziru – Brăila, 184 km

Prima etapă de fond s-a desfășurat în aceeași zi cu prologul, startul în cursă fiind dat la ora 14:00. Traseul nu a pus probleme deosebite cicliștilor, fiind în mare parte plat. Inițial s-a format un grup de evadați, care au reușit să pună treptat între ei și pluton o diferență de peste 5 minute, aceasta ajungând la un maxim de 13 minute și 40 de secunde. Pe parcurs s-a mai format un grup mai mic de evadați de 2 apoi 4 cicliști, care a reușit să se distanțeze la 3 minute și 10 secunde, diferența fiind recuperată mai apoi de pluton.[9] Grupul inițial de evadați a reușit să ajungă la final, iar victoria s-a decis la sprint. Îningător a fost italianul de 21 de ani Christian Grazian, de la aceeași echipă ca și câștigătorul prologului, după ce acesta câștigase și unul din sprinturile intermediare, la Nicolae Bălcescu.[10] Grupul favoriților la victoria în tur a sosit la 15 minute și 16 secunde de învingătorul de etapă.[11] Tricoul galben de lider l-a îmbrăcat la sfârșitul etapei germanul Heinrich Berger de la Mazicon București, el fiind rutierul cel mai bine clasat în prolog din grupul de evadați.[12] Media orară a fost de 42,3 km/h.

Duminică, 5 iunie: Brăila – Tecuci – Bârlad – Vaslui, 187 km

A doua etapă a turului a fost câștigată de grecul Ioannis Tamouridis de la Tableware, după o evadare pornită aproape de debutul etapei.[13] Evadarea s-a format inițial împreună cu moldoveanul Victor Mironov și germanul Lars Bartlau de la Profiline. Diferența acestora față de pluton ajunsese înainte de sprintul de la Tecuci la peste șapte minute. Un grup de cinci urmăritori a pornit după aceștia și i-a ajuns la kilometrul 80 al cursei.[14] Tamouridis alături de Yovcho Yovchev, unul dintre urmăritori, aveau să se desprindă din nou de grupul fruntaș și să ajungă la sosire împreună, grecul terminând cu două secunde în fața bulgarului. Grupul de urmăritori a sosit la două minute și 19 secunde în timp ce restul plutonului a ajuns la 11 minute și 11 secunde de învingător.[15] Astfel, deoarece a sosit cu grupul de urmăritori, românul Andrei Nechita a preluat tricoul galben trecând la conducerea clasamentului general, cu un avans de 26 de scunde față de Angelo Ciccone și de 8 minute și 53 de secunde față de al treilea clasat, germanul Henrich Berger.[16]

Luni, 6 iunie: Vaslui – Roman – Târgu Frumos – Botoșani, 149 km

Etapa a treia a fost câștigată de olandezul Peter Merx de la echipa germană Profiline, care i-a devansat la sprintul final pe Vladimir Koev, Sergiu Cioban și Christoph Spiringer.[17] Tricoul galben a sosit cu plutonul la 57 de secunde de învingător,[18] astfel că Andrei Nechita a rămas lider în clasamentul general.[19] Sergiu Cioban de la Tusnad Cycling Team și Christoph Spiringer de la Tableware s-au aflat într-o evadare încă de la kilometrul 11, iar pe parcurs acestora li s-au alăturat Fabio Masotti, Piergiacomo Marcolina și Peter Merx, în această componență ei mărind diferenața față de pluton la 3 minute și 30 de secunde. Piergiacomo Marcolina a câștigat cele trei sprinturi ale zilei, iar Christoph Spiringer cele patru cățărări.[20] Caravana a fost transbordată la 50 de kilometri de locul de start programat inițial, până la Bălcești, din cauza drumurilor impracticabile, etapa fiind scurtată astfel de la 200 la doar 149 de kilometri.[21]

Marți, 7 iunie: Botoșani – Bucecea – Siret – Rădăuți - Câmpulung Moldovenesc - Suceava, 226 km

Sprinturi intermediare: Siret (km 62), Rădăuți (km 78), Câmpulung (km 158)

Cățărări: Sucevița (km 113, cat A și km 116, cat A), Sadova (km 141, cat A)

Etapa a patra a fost câștigată de campionul ediției precedentente, bulgarul Vladimir Koev de la Konya Torku Șekerspor-Vivelo, care a ajuns la sosire alături de grecul Ioannis Tamouridis, cu un avans de 8 minute și 24 de secunde față de restul plutonului.[22] Aceștia s-au detașat de pluton pe prima cățărare a zilei, la vârful căreia au ajuns împreună cu rutierii Christoph Spiringer și românul Ștefan Morcov.[23] Astfel, Tamouridis s-a apropiat la 3 mintute și 46 de secunde de tricoul galben care a rămas tot la românul Andrei Nechita, în timp ce bulgarul Koev avea o întârziere de 14 minute și 27 de secunde.[24] Victor Mironov a câștigat sprintul de la Siret, Krisztian Lovasssy pe cel de la Rădăuți, Tamouridis la Câmpulung Moldovenesc, iar Spiringer a câștigat cățărările de la Sucevița și Koev pe cea de la Sadova, toate de categoria A.[25]

Miercuri, 8 iunie: Târgu Neamț – Toplița – Reghin – Târgu Mureș, 164 km

A cincea etapă a turului a fost câștigată la sprint de maghiarul Kristian Lovassy, care i-a devansat pe podium pe Florin Saveliu de la Mazicon București și pe Piergiacomo Marcolina de la Cycling Team Friuli.[26] Restul plutonului a sosit cu același timp,[27] iar purtătorii tricourilor nu s-au schimbat după această etapă. Germanul Christoph Spiringer a câștigat cele două cățărări ale zilei.[28] Etapa a fost scurtată din nou, din cauza drumurilor, la numai 164 de kilometri.[29]

Joi, 9 iunie: Târgu Mureș – Mediaș – Sibiu, 145 km

Etapa dinaintea Transfăgășanului a fost una mai ușoară, cu doar trei cățărări de categoria C.[30] Câștigătorul etapei a fost italianul Christian Grazian, aflat la a doua victorie în tur, după cea de la Brăila din prima etapă.[31] Acesta a devansat la sprintul final un grup de șase cicliști, iar grupul favoriților a sosit la 52 de secunde.[32][33]

Vineri, 10 iunie: Sibiu – Avrig – Bâlea Cascadă, 57 km

Sprint intermediar: Avrig (km 19)

Cățărări: Bâlea Cascadă (km 57, cat A), Bâlea Lac (km 72, cat S)

Etapa a șaptea a turului se anunța una dintre cele mai dificile ale ediției din acest an. În varianta prezentată înaintea turului aceasta avea 75 de kilometri, iar sosirea era planificată în ascensiune la Bâlea Lac, cățărare de categorie specială, la altitudinea de 2.020 de metri.[34] Totuși se prevedea posibilitatea ca parcurgerea Transfăgărășanului să nu se poată face până la Bâlea Cascadă, din cauza zăpezii,[35]. Ceea ce s-a și întâmplat: cățărarea până la Bâlea Lac a fost anulată cu o zi înaintea etapei, iar finalul etapei a fost reprogramat la Bâlea Cascadă, altitudine 1.218 metri, cățărare de categoria A, la 57 de kilometri de start.[3]

Câștigător ale etapei a fost germanul Andreas Kenser de la Profiline, urmat în ordine la distanțe de peste 40 de secunde de Georgi Georgiev, Vladimir Koev, Ioannis Tamouridis și Alexander Braico.[36] Tricoul galben, Andrei Nechita, a sosit la 4 minute și 24 de secunde de învingătorul de etapă, păstrând tricoul și pentru ultima etapă cu un avans fragil de doar 19 secunde.[37]

Sâmbătă, 11 iunie: Brașov – Vălenii de Munte – Ploiești – București, 169 km

Ultima etapă a turului s-a terminat la Arcul de Triumf, în București, fiind decisă la sprint masiv. Câștigător a ieșit italianul Fabio Masotti de la echipa San Marco Concrete, în fața maghiarului Krisztian Lovassy și a grecului Ioannis Tamouridis.[38] Liderul clasamentului general, Andrei Nechita, a sosit al nouălea în grupul învingătorului de etapă, apărându-și astfel avansul la general, pentru a deveni câștigătorul Turului României ediția 2011.[39][40]