Truism

Un truism este o afirmație care este atât de evidentă încât nu mai este necesar să fie enunțată, cu excepția cazului în care este folosită ca aluzie sau ca expresie literară sau retorică.[1][2]

În filosofie, o propoziție care menționează condițiile incomplete ale unui adevăr poate fi considerată un truism. Un exemplu de astfel de afirmație ar fi: „În condițiile potrivite soarele răsare”. Fără precizarea contextului  – o declarație a ceea ce reprezintă aceste condiții potrivite - propoziția este adevărată și nu poate fi contestată. O afirmație care este adevărată prin definiție (de exemplu, lapalisada „Dacă nu ar fi fost mort, el ar fi încă în viață”) ar putea fi considerată, de asemenea, un truism.

Cuvântul poate fi, de asemenea, folosit cu un sens diferit în retorică pentru a ascunde faptul că o afirmație este de fapt doar o opinie.

Unul dintre scriitorii care au folosit truismele în opera literară a fost Ion Luca Caragiale. Astfel, discursul lui Nae Cațavencu din comedia O scrisoare pierdută (1883) este o colecție de truisme: „un popor care nu merge înainte stă pe loc, [...] ba chiar dă înapoi, că legea progresului este așa, că cu cât mergi mai iute, cu atât ajungi mai departe”.[3]

Referințe
  1. „Truism - definiție”, Dexonline.ro, accesat în
  2. „Definition: truism”. http://www.websters-online-dictionary.org/: Webster's Online Dictionary. Accesat în . An undoubted or self-evident truth; a statement which is pliantly true; a proposition needing no proof or argument; -- opposed to falsism. Websters.
  3. Rostirea româneascǎ, revistă de cultură, Timișoara, anul VII, nr. 1-2-3 (ianuarie-februarie-martie), 2002, p. 139.

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.