Trioxid de fosfor

Trioxidul de fosfor este un compus chimic cu formula P₄O₆. Numele său comun este derivat de la formula empirică (sau brută), P₂O₃. Este un solid alb, cristalin, de consistența cerii, fiind anhidrida acidului fosforos (de aceea, mai poate fi numită și anhidridă fosforoasă), însă nu poate fi obținut prin deshidratarea acestuia. [2][3]

Identificare
Trioxid de fosfor


SMILES O1P2OP3OP1OP(O2)O3[1]
Număr CAS	12440-00-5
PubChem CID	123290
Formulă chimică	O₆P₄[1]
Masă molară	219,864534 u.a.m.[1]
Proprietăți
Densitate	2,135 g/cm³
Punct de topire	23,8 °C
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Obținere

Pentoxidul de fosfor se obține prin oxidarea lentă fosforului alb cu o cantitate insuficientă de aer, la temperatură joasă:[2]

P₄(s) + 3 O₂(g) → P₄O₆(s)

Prin expunerea la lumină, se poate descompune la fosfor roșu, și de asemenea se mai pot obține produși secundari de reacție, precum suboxidul de fosfor, roșu.[3]

Proprietăți chimice

Reacția de hidratare

Trioxidul de fosfor reacționează cu apa rece formând acidul fosforos, ceea ce subliniază caracterul de anhidridă a acestui acid.[4][5]

P₄O₆ + 6 H₂O → 4 H₃PO₃

În reacția cu apa caldă, dă produșii de descompunere ai acidului fosforos, anume acidul fosforic, hidrogenul fosforat și eventual fosfor elementar:[2]

4 H₃PO₄ → PH₃ + 3 H₃PO₄

Caracterul reducător

La o temperatură de aproximativ 50-60°C, trioxidul de fosfor se oxidează cu formarea de pentoxid de fosfor:

\mathrm {P_{4}O_{6}+2\ O_{2}\rightarrow P_{4}O_{10}}

În reacția cu clorul sau cu bromul, formează halogenura de fosforil corespunzătoare, iar cu iodul într-un tub închis formează tetraiodură de difosfor:[3]

\mathrm {P_{4}O_{6}+6Cl_{2}\ {\xrightarrow {}}\ 4PCl_{3}O+O_{2}}

\mathrm {P_{4}O_{6}+4I_{2}\ {\xrightarrow {}}\ 2P_{2}I_{4}+3O_{2}}

Alte reacții

Trioxidul de fosfor reacționează cu acidul clorhidric cu formarea de acid fosforos și triclorură de fosfor:

P₄O₆ + 6 HCl → 2 H₃PO₃ + 2 PCl₃

Când P₄O₆ reacționează cu ozonul, la o temperatură de 195 K în mediu de diclorometan, se formează un compus al fosforului, extrem de instabil, cu formula P₄O₁₈:[6]

Vezi și

Pentoxid de fosfor

Referințe

„Trioxid de fosfor”, Tetraphosphorus hexaoxide (în engleză), PubChem, accesat în 6 octombrie 2016
Nenițescu, Costin D. Chimie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică. pp. 757–758.
A. F. Holleman; Wiberg, Egon; Wiberg, Nils (2001). Inorganic Chemistry. Boston: Academic Press. ISBN 0-12-352651-5.
Ripan, Ceteanu, op. cit., p. 355
Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. ISBN 0080379419.
.Catherine E. Housecroft; Alan G. Sharpe (2008). „Chapter 15: The group 15 elements”. Inorganic Chemistry, 3rd Edition. Pearson. p. 473. ISBN 978-0-13-175553-6.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[90bc78db2432bc78d334669fd1bf0bff-1] „Trioxid de fosfor”, Tetraphosphorus hexaoxide (în engleză), PubChem, accesat în 6 octombrie 2016

[Nenițescu-2] Nenițescu, Costin D. Chimie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică. pp. 757–758.

[Wiberg&Holleman-3] A. F. Holleman; Wiberg, Egon; Wiberg, Nils (2001). Inorganic Chemistry. Boston: Academic Press. ISBN 0-12-352651-5.

[4] Ripan, Ceteanu, op. cit., p. 355

[5] Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1997). Chemistry of the Elements (ed. 2nd). Oxford: Butterworth-Heinemann. ISBN 0080379419.

[InorgChem-6] .Catherine E. Housecroft; Alan G. Sharpe (2008). „Chapter 15: The group 15 elements”. Inorganic Chemistry, 3rd Edition. Pearson. p. 473. ISBN 978-0-13-175553-6.