Traian Brăileanu

Traian Brăileanu (n. 14 septembrie 1882, Bilca, România – d. 3 octombrie 1947, Aiud, Alba, România) a fost un profesor și politician legionar român, care a îndeplinit funcția de ministru al Educației naționale, Artelor și Cultelor în Guvernul Ion Antonescu (2) (14 septembrie 1940 - 21 ianuarie 1941).

A făcut liceul în Rădăuți. A fost licențiat al Facultății de Filosofie din Cernăuți, profesor la Liceul „Aron Pumnul“, doctor al Universității din Cernăuți (1909), decan al Facultății de Litere și Filosofie din aceeași localitate, membru al Academiei de Științe Politice de pe lângă Columbia University din New York.[1] A tradus din Aristotel și Kant, inclusiv Critica Rațiunii Pure. A primit oferta de a primi o catedră la Universitatea din Viena, dar a refuzat.[2]

Brăileanu a fost unul din membrii fondatori ai Senatului Legionar.[3] Porecla lui era Socrate, o parte din studenți chiar l-au numit astfel în timpul proceselor ce au urmat.[4]

După rebeliunea legionară a fost arestat și apoi achitat. În 1943 a fost internat în lagărul de la Târgu Jiu, iar în 1946 a fost arestat de regimul comunist, învinuit de „dezastrul țării“ și condamnat la muncă silnică pe viață. A murit la 3 octombrie 1947 la penitenciarul Aiud[5], fiind înmormântat la Cimitirul „Sf. Vineri“ din București.[1]