Tony Gatlif

Tony Gatlif s-a năsut în Algeria, în grupul etnic Pieds-noirs.[7] Și-a petrecut copilăria în Algeria, apoi a emigrat în Franța în 1960, după Războiul de Independență al Algeriei.[8]

Tony Gatlif a jucat în mai multe spectacole de teatru înainte de a-și construi o carieră în industria cinematografică. A regizat primul său film, La Tête en ruine, în 1975.[9] A continuat în 1979 cu La Terre au ventre, un film despre Războiul de independență din Algeria.[10]

Începând cu filmul Corre, gitano (1981), Gatlif a abordat teme legate de romii din Europa, cu atât mai mult cu cât și el este parțial de etnie romă.[11]

După filmările pentru Gaspard et Robinson în 1990, Gatlif a filmat doi ani (1992-1993) pentru următorul său film, intitulat Latcho Drom,[12] care a fost răsplătit cu numeroase premii.[13] Acest film, deseori considerat documentar, explorează cultura romilor din întreaga lume, pornind de la tradițiile lor muzicale.[14] Vincent Ostria, pe atunci jurnalist la Cahiers du Cinéma, Latcho Drom a fost „cel mai autentic film al anului 1993”.

Un an mai târziu, în 1994, Gatlif a regizat filmul Mondo, prin care a recreat universul lui Jean-Marie Gustave Le Clézio pe marele ecran.[15]

Filmul Exils (2004) a câștigat Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 2004.[16] Tot la Cannes, la ediția din mai 2006, a avut loc și premiera filmului Transylvania regizat de Gatlif.[17]

• La Rage au poing (1975)

• La Tête en ruine (1975)
• La Terre au ventre (1978)
• Corre gitano (1981)
• Canta gitano (1981)
• Les Princes (1982)
• Rue du départ (1985)
• Pleure pas my love (1989)
• Gaspard et Robinson (1990)
• Latcho Drom (1993)
• Mondo (1995)
• Gadjo dilo (1997)
• Je suis né d'une cigogne (1998)
• Vengo (2000)
• Swing (2001)
• Exils (2004)
• Transylvania (2006)
• Korkoro / Libertate (2009)
• Indignados (2012)
• Geronimo (2014)
• Djam (2017)
• Tom Medina (2021)