Tiron Albani

Tiron Albani (n. 2 martie 1887, Gârbova de Sus, jud. Alba – d. 12 septembrie 1976, Oradea), a fost om politic, publicist și prozator, unul dintre convocatorii Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.[1]

Tiron Albani
Date personale
Născut
Gârbova de Sus, România
Decedat (89 de ani)
Oradea, România
Cetățenie România
Ocupațiejurnalist
Limbi vorbitelimba română

Biografie

Orfan, urmează școala elementară în satul natal, apoi se angajează ucenic în atelierul de tâmplărie al bunicului său, în Caracal.[2] Devine autodidact și studiază literatura socialistă a perioadei. Intră în contact cu cercurile socialiste, iar în urma unei greve este expulzat și pleacă la Budapesta, unde își continuă studiile gimnaziale și liceale. Devine corespondent al mai multor publicații: „Cometa” din Craiova, „Foaia poporului” din Sibiu și „România muncitoare” (București). În 1913 devine redactor al săptămânalului „Adevărul”, publicație a secției române a Partidului Social Democrat din Ungaria. Tiron Albani a fost condamnat la închisoare pentru delict de presă pe perioada de trei luni.[3]

A făcut parte din Consiliul Național Român constituit la Budapesta la 29 octombrie 1918, ca delegat al Partidului Social Democrat Român din Ungaria. În această calitate a fost unul dintre convocatorii Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Dintr-o eroare nu a fost convocat ca membru al Marelui Sfat Național Român la 2 decembrie 1918, dar a fost cooptat cu prilejul convocării Marelui Sfat la Sibiu. După 1918 a continuat activitatea jurnalistică în calitate de redactor-responsabil la ziarele „Adevărul” din Sibiu (1918-1919), „Tribuna socialistă” (Sibiu-Cluj, 1919-1921), „Dezrobirea”, organ al Partidului Socialist din Transilvania (Cluj, 1921) și „Dreptatea” (Brașov, 1921). Între 1920 și 1945 a colaborat la publicațiile: „Facla” (Cluj), „Aurora” (București), „Tribuna” (Cluj), „Santinela”, „Nădejdea poporului” (Oradea), „Știrea” și „Libertatea poporului” (Arad). A mai colaborat și la alte gazete și reviste, cum sunt revistele orădene „Familia”, „Gazeta de vest”, „Noua gazetă de vest”, „Cele trei Crișuri”, „Neamul românesc”.[4]

A fost membru al Sindicatul presei române din Ardeal și Banat.[5]

Opera

  • Craiul munților - Oradea: [s.n.], 1934.
  • Leul dela Șișești: de ce s’a prăbușit monarchia austro-ungară - Oradea: Editura Cercul ziariștilor din Oradea, 1936.
  • Douăzeci de ani de la Unire, vol. I: Cum s-a făcut Unirea - Oradea: Editura Grafica, 1938.
  • Un petec de Asie în Europa – Arad: [s.n.], 1941.
  • Atlantida – Arad: [s.n.], [1945].
  • Memorii, pref. Miron Constantinescu. - București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1969.

Traduceri

  • Fekete Francisc. Se clădea un templu, pref. Eugen Relgis. – București: [s.n.], [1936].

Referințe

Legături externe


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.