Tiberiu Morariu (filolog)

Tiberiu Morariu (n. , Kassa, Austro-Ungaria – d. , Stockholm, Suedia) a fost un filolog român, profesor de esperanto, colaborator la diferite ziare, fratele esperantistei Eugenia Morariu.

Tiberiu Morariu
Date personale
Născut
Kassa, Austro-Ungaria
Decedat (85 de ani)
Stockholm, Suedia
Frați și suroriEugenia Morariu 
Cetățenie România
Ocupațieesperantist
Limbi vorbiteEsperanto

Viața

S-a născut la 28 septembrie 1901 în orașul Cașovia din Austro-Ungaria, dintr-un tată român și o mamă unguroaică.[1] A avut o soră mai mică pe nume Eugenia (1903-1977), care s-a născut tot la Cașovia, la 28 martie 1903.[1]

A studiat esperanto în anul 1921, împreună cu sora lui, la un curs ținut de preotul catolic Andreo Cseh.[1] A fost secretar al Clubului de Esperanto din Cluj în anii 1921-1923 și apoi secretar al Centrului Român de Esperanto din București în perioada 1923-1928.[1] A ținut cursuri de esperanto după metoda Cseh în România în perioada 1922-1928, iar în 1924 a predat un curs de esperanto la Școala de Poliție din București.[1] Tiberiu Morariu a fondat în 1924 Institutul Esperanto al României, fiind primul său director.[1] A îndeplinit funcțiile de reprezentant al României în cadrul Asociației Universale de Esperanto (UEA) și secretar al Institutului Român de Limba Esperanto din Cluj.[1][2]

În anul 1928 a plecat să predea esperanto în Suedia, ținând cursuri pentru profesori la Stockholm, Helsingborg și Odense în perioadele 1928-1931 și 1933.[1] S-a îndrăgostit de o suedeză pe nume Lizzie Andersson și, după ce s-a căsătorit cu ea, s-a stabilit în Suedia și a obținut ulterior cetățenia suedeză.[2] Cei doi soți au predat apoi cursuri de esperanto în diferite țări.[1]

Tiberiu Morariu s-a făcut cunoscut, de asemenea, ca scriitor, publicând schițe și nuvele originale, precum și traduceri, în Esperanto Triumfonta și mai târziu în Heroldo de Esperanto, Esperanto și Literatura Mondo.[1] A tradus fidel, printre altele, nuvele artistice ale literaturii române precum „Niculăiță Minciună” de I.Al. Brătescu-Voinești („Niĉjo-Mensogulo”, 1927) și „Păcat boieresc” de Mihail Sadoveanu („Nobela Peko”, 1929), care au fost premiate de Akademio de Esperanto, și volumul de versuri Clopote și tunuri al lui Emil Isac (Sonorilo kaj kanono: poemaro en prozo, 1930).[1] În anul 1931 a fost premiat ca orator de esperanto la cel de-al XXIII-lea congres universal de esperanto de la Cracovia.[1]

Note
  1. eo Lajos Kökény, Vilmos Bleier, Enciklopedio de Esperanto, vol. II, Literatura mondo, 1933, p. 377.
  2. en William Solzbacher, Peace Movements Between the Wars: One Man's Work for Peace, E. Mellen Press, 1999, p. 189.

Bibliografie
  • Katalin Kováts: Stelsemantoj en la ora nordo - Tiberio Morariu kaj liaj samtempuloj, E-duKati, Hago - mai 2011. 159 p. ISBN: 978-90-78519-02-7 - recenzie apărută în Revuo Esperanto
  • Halina Gorecka, Aleksander Korĵenkov, Nia diligenta kolegaro. Biografioj de 200 eminentaj esperantistoj, pp. 206-207, Sezonoj, Kaliningrado, Litova Esperanto-Asocio, Kaunas, 2018, ISBN: 978-609-95087-6-4

Legături externe
  • Cărți[nefuncțională] de și despre Tiberio Morariu în Kolekto por Planlingvoj kaj Esperanto-Muzeo
  • Articole de și despre Tiberio Morariu în Elektronika Bibliografio de Esperantaj Artikoloj (EBEA)
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.