Terorismul în Europa

După anul 1990, s-au înregistrat în Europa circa 40 de atacuri atribuite terorismului islamic. Atribuirea aceasta se face în urma revendicării lor de către diverse organizații (ISIS, Al-Qaida etc.) sau în urma mesajelor cu conținut religios transmise de atacatori. De pildă, multe atentate sunt precedate de strigătul „Allahu akbar”.[3]

Circa 70% dintre atacurile teroriste din perioada 1990–aprilie 2016 s-au produs în ultimii cinci ani. Doar în anul 2015 au avut loc un sfert din numărul total de atacuri. Franța are frecvența cea mai mare a atacurilor, Rusia are cei mai mulți morți, iar Spania cei mai mulți răniți.

Statele membre ale Uniunii Europene sunt angajate pe deplin să lupte împreună împotriva terorismului și să asigure cetățenilor săi un nivel cât mai ridicat de protecție. În acest sens, Consiliul a adoptat în 2005 strategia UE de combatere a terorismului.[4] Strategia se axează pe patru piloni principali: prevenirea, protecția, urmărirea și răspunsul.

Una dintre prioritățile UE în domeniul combaterii terorismului este identificarea și abordarea factorilor care contribuie la radicalizare și a proceselor de recrutare a persoanelor care comit acte de terorism. În acest sens, Consiliul a adoptat o strategie UE pentru combaterea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste. Având în vedere evoluțiile recente, precum fenomenul persoanelor care acționează singure și al luptătorilor străini sau potențialul tot mai mare de mobilizare și de comunicare al mijloacelor de comunicare sociale, Consiliul a adoptat o versiune revizuită a acestei strategii în iunie 2014. În decembrie 2014, miniștrii justiției și afacerilor interne au adoptat o serie de orientări pentru Strategia revizuită a UE pentru combaterea radicalizării și a recrutării.[4] Aceste orientări stabilesc o serie de măsuri care să fie puse în aplicare de către UE și statele membre.

A doua prioritate a strategiei UE de combatere a terorismului este protecția cetățenilor și a infrastructurii și reducerea vulnerabilității la atacuri. Aceasta cuprinde protejarea frontierelor externe, îmbunătățirea securității transporturilor, protejarea țintelor strategice și reducerea vulnerabilității infrastructurilor critice. În acest domeniu, UE lucrează în prezent la elaborarea unor acte legislative prin care se reglementează utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) în scopul asigurării respectării legii.[5]

UE depune eforturi în vederea combaterii capacității de planificare și de organizare a organizațiilor teroriste și a aducerii acestora în fața justiției. Pentru a realiza aceste obiective, UE și-a îndreptat atenția asupra mai multor aspecte: consolidarea capacităților naționale, îmbunătățirea cooperării practice și a schimbului de informații între autoritățile polițienești și judiciare (în special prin intermediul Europol și Eurojust), abordarea chestiunii finanțării terorismului și dejucarea mijloacelor de organizare a atacurilor și de comunicare ale organizațiilor teroriste.[4] În mai 2015, Consiliul și Parlamentul European au adoptat noi norme de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului.

Cel de al patrulea obiectiv al strategiei UE de combatere a terorismului este pregătirea, în spiritul solidarității, în vederea gestionării și a reducerii la minim a consecințelor unui atac terorist. Acest lucru se realizează prin îmbunătățirea capacității de a gestiona urmările, coordonarea răspunsului și nevoile victimelor. Printre prioritățile din acest domeniu se numără elaborarea unor modalități ale UE de coordonare a situațiilor de criză, revizuirea mecanismului de protecție civilă, dezvoltarea procedurilor de evaluare a riscului sau schimbul de bune practici privind asistența acordată victimelor terorismului.

În orientările strategice privind justiția și afacerile interne, adoptate în iunie 2014, Consiliul European a solicitat instituirea unei politici eficiente de combatere a terorismului, care să integreze aspectele interne și externe. La 12 februarie 2015, șefii de stat și de guvern din UE au subliniat importanța pentru UE a unei cooperări sporite cu țările terțe în domeniul securității și combaterii terorismului. În ceea ce privește relațiile dintre UE și țările terțe, programul de combatere a terorismului se concretizează în diferite moduri, precum dialogurile politice la nivel înalt, adoptarea unor clauze și acorduri de cooperare sau proiectele specifice de consolidare a capacității și de asistență acordată unor țări strategice. UE cooperează pentru combaterea terorismului cu țări din Balcanii de Vest, Sahel, Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Cornul Africii și America de Nord, precum și din Asia.[4] Cooperarea cu SUA reprezintă o componentă fundamentală a strategiei UE. În ultimii ani au fost încheiate acorduri de cooperare în domenii precum finanțarea terorismului, transporturile și frontierele, asistența judiciară reciprocă sau extrădarea. Autoritățile SUA colaborează tot mai strâns cu Europol și Eurojust. O altă componentă importantă a dimensiunii externe a combaterii terorismului implică colaborarea strânsă cu alte organizații internaționale și regionale în vederea consolidării consensului internațional și a promovării standardelor internaționale de combatere a terorismului. Uniunea Europeană colaborează cu organizații internaționale, inclusiv cu ONU și cu Forumul mondial privind combaterea terorismului, și cu organizații regionale, cum ar fi Consiliul Europei, OSCE, Liga Statelor Arabe și Organizația de Cooperare Islamică.[4] În cadrul cooperării sale cu Organizația Națiunilor Unite, și în urma unor rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU, UE a adoptat anumite măsuri restrictive împotriva unor persoane sau entități care au legătură cu rețeaua Al-Qaida.[4]

• en European Union Terrorism Situation and Trend Report 2016. Europol. doi:10.2813/525171. ISBN 978-92-95200-68-5. ISSN 2363-0876.