Teoria autodeterminării

Teoria autodeterminării a luat naștere din studiile elaborate de Edward L. Deci și Richard Ryan privind efectele motivației intrinsece și cele ale motivației extrinsece asupra comportamentului uman [1]. De-a lungul timpului, conceptul de teorie a autodeterminării s-a extins, ajungând să cuprindă cinci sub-teorii:

  • teoria evaluării cognitive (TEC),
  • teoria integrării organismice (TIO),
  • teoria orientărilor cauzale (TOC),
  • teoria nevoilor fundamentale (TNF),
  • teoria conținuturilor scopurilor (TCS). [2][3]

Referințe
  1. Deci, E., & Ryan, R. M. (). Intrinsic Motivation and Self-Determination in Human Behavior. New York: Plenum Press.
  2. Vansteenkiste, M., Niemiec, C. P., & Soenens, B. (). „The development of the five mini-theories of self-determination theory: an historical overview, emerging trends, and future directions”. The Decade Ahead: Theoretical Perspectives on Motivation and Achievement, vol. 16A. Emerald Group Publishing Limited. p. 105–165.
  3. Dafinoiu, Ion (). Psihologie socială clinică. Polirom.


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.