Teoria Kaluza–Klein

Teoria Kaluza–Klein este o teorie fizică, creată la începutul secolului al XX-lea de către fizico-matematicienii germani Theodor Kaluza și Oskar Klein și care prezintă electromagnetismul ca o nouă dimensiune, a cincea, a spațiu-timpului. Această nouă dimensiune ar avea topologia unui inel sau cerc microscopic, spre deosebire de celelalte patru dimensiuni.[1]

Note
  1. en Stere Ianuș, M. Vișinescu, „Kaluza-Klein theories and Riemannian submersions”, în: Studies in gravitation theory, editors I Gottlieb and N.I.Ionescu-Pallas, CIP Press, 1988, pp. 23-33.
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.