Tarsila do Amaral

Tarsila do Amaral (n. , Capivari, São Paulo, Brazilia – d. , São Paulo, São Paulo, Brazilia) a fost o pictoriță braziliană și cofondatoare a mișcării antropofagice.

Tarsila do Amaral
Date personale
Născută[1][2][3][4]
Capivari, São Paulo, Brazilia
Decedată (86 de ani)[1][5][2][4]
São Paulo, São Paulo, Brazilia
ÎnmormântatăCemitério da Consolação[*][[Cemitério da Consolação (cemetery in São Paulo, Brazil)|​]][6]
Căsătorită cuOswald de Andrade[*][[Oswald de Andrade (Brazilian poet, writer)|​]] (–)[7]
Cetățenie Brazilia[8]
Ocupațiepictoriță
sculptoriță
desenatoare[*]​
artistă
Limbi vorbitelimba portugheză
Activitate
Domeniu artisticarte vizuale[9], Pintura no Brasil[*][[Pintura no Brasil (history of painting in Brazil)|​]][9], Escultura do Brasil[*][[Escultura do Brasil (history of Brazilian sculptural art)|​]][9] 
StudiiAcademia Julian[10] 
Opere importanteAbaporu[*][[Abaporu (pictură de Tarsila do Amaral)|​]][11], Workers[*][[Workers (pictură de Tarsila do Amaral)|​]] 
Site oficialhttp://www.tarsiladoamaral.com.br/ 
Prezență online

Biografie

Împreună cu partenerul ei, Oswald de Andrade, al cărui prieten era Mário de Andrade, împreună cu Anita Malfatti, studentă a lui Georg Fischer-Elpons și Menotti del Picchia, aparținea grupului de artiști Grupo dos Cinco ("Grupul celor Cinci") și a fost membră a revistei culturale Semana de Arte Moderna.

Una dintre cele mai faimoase picturi intitulata Abaporu a fost creata în 1928. Abaporu înseamnă în limba populației tupí, antropofag, după care s-a numit ea însăși mișcarea-antropofagie. Pictura de 85 cm × 73 cm a fost achiziționată de către colecționarul și milionarul argentinian Eduardo Costantini în anul 1995 cu 1,5 milioane dolari și este în prezent în Museu de arte latino-americana din Buenos Aires (MALBA).

Ideea europeană de primitivitate a culturilor lor străine, combinată cu atribuirea sălbaticului nobil, uneori corespunde imaginii canibalismului. Ca mișcare artistică împotriva eurocentrismului și pentru o referință încrezătoare atât la tradițiile proprii, cât și la direcțiile europene moderne de stil, Tarsila do Amaral și Movimento antropófago au atacat stereotipuri și atribuții europene pentru a le deconstrui.

În critica postcoloniană de astăzi, există referințe destul de clare la Movimento antropófago. Luzenir Caixeta și Lucia Helena se referă, de asemenea, în legătura cu Movimento antropófago, la carnavalul brazilian în stilul său dionisiac și militant, a cărui trăsătură principală reprezintă critica la cultura dominantă europeană.

În 2007, asteroidul (4123) Tarsila a fost numit după ea.

Note
  1. Tarsila do Amaral, SNAC, accesat în
  2. Tarsila do Amaral, Autoritatea BnF
  3. Tarsila, DO AMARAL, Le Delarge
  4. Tarsila, Tarsila[*][[Tarsila (encyclopedia article)|​]]
  5. Tarsila do Amaral, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în
  6. (PDF) https://www.prefeitura.sp.gov.br/cidade/upload/cemiterio%20mapa%20baixa_1219246518.pdf, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. Tarsila do Amaral: Inventing Modern Art in Brazil[*][[Tarsila do Amaral: Inventing Modern Art in Brazil |​]] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. Museum of Modern Art online collection, accesat în
  9. Czech National Authority Database, accesat în
  10. Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în
  11. https://www.moma.org/artists/49158, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Bibliografie
  • Lucia Helena (1983): Uma literatura antropofagica. UNI Ceara.
  • Luzenir Caixeta (2004): Antropofagia ca răspuns la Hegemonia Culturală Eurocentrică sau: Cum societatea majoritară trebuie să "înghită" femeile feministe migrante. În: Hito Steyerl, Encarnación Gutiérrez Rodríguez (Ed.): Subalternul vorbeste germana? Migrație și critici postcoloniale, Editura Unrast, Münster, ISBN 3-89771-425-6.

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.