Statuia lui Ion Heliade-Rădulescu din București

Statuia lui Ion Heliade Radulescu din București a fost realizată din marmură de Ettore Ferrari și dezvelită la 21 noiembrie 1880[1][2] la numai nouă ani de la moartea fondatorului Academiei Române.

Statuia a fost amplasată în Piața Universității din București (pe atunci Piața Academiei) și îl reprezintă pe Ion Heliade-Rădulescu privind spre Palatul Universității într-o atitudine caracteristică oratorilor, cu capul ușor aplecat înainte ținând o carte în mâna stângă, mâna dreaptă și fața descriu discuția pe care o poartă peste veacuri cu trecătorii.

Comanda pentru realizarea statuii lui Ion Heliade-Rădulescu a fost primită de Ettore Ferrari de la Primăria Capitalei în 1879. A reușit să termine lucrarea în 1880, an în care a fost dezvelită.[3]

După ce s-a ridicat acest monument, Alexandru Vlahuță a scris în cinstea statuii o poezie în spiritul romantic al epocii și care se încheia astfel:

„Ah, ridică-ți, bard ilustru, din a vremii adâncime

Fruntea-ți plină de lumină și privește din trecut

Cum te-adoră viitorul, fiii tăi cum au făcut

Într-o marmură eternă umbra-ți sfântă să se-nchege

Și cum astăzi ți se-nchină și te-admiră codrul-rege!”

În aceeași epocă, a început să circule și o epigramă la adresa statuii:

„- De ce, bătrâne, de-atâta vreme

Cu mâna-ntinsă tu stai și-acum?

- Cerșesc la lume un dram de minte

Pentru-nțelepții de peste drum!”

Duminică 5 septembrie 2010, statuia lui Heliade Rădulescu a fost mutată în Parcul Izvor, de lângă Palatul Parlamentului din București. Tot aici au fost mutate și celelalte trei statui de la Universitate, pentru a se putea realiza o parcare subterană în centrul Capitalei.[4]

După terminarea lucrărilor la parcarea subterană, statuia a fost reinstală la locul ei la 5 mai 2012.[5]