Monumentul Sfânta Maria din Piața Maria

Legenda spune că în timpul execuției lui Gheorghe Doja călugării — conform legendei, din Ordinul iezuit, dar acesta nu exista înainte de 1534[2][3] — care intonau cântece religioase, ar fi văzut în fum chipul Sfintei Maria, lucru considerat un miracol. Pentru a marca faptul, în locul respectiv a fost amplasată pe un stâlp o icoană a Sfintei Maria într-o cutie cu geam de sticlă. Această icoană a rezistat pe toată durata de 164 de ani cât timp Timișoara a fost în stăpânirea turcilor și încă mult după asta. După eliberarea Timișoarei din 1716 călugării iezuiți organizau procesiuni în acel loc.[4] Icoana a fost distrusă accidental în 1837 de un căruțaș venit la târg.[5] Arhiepiscopul József Lonovics (de/hu) a făcut o colectă pentru înlocuirea icoanei cu una cioplită în lemn. În 1865 această icoană-statuie a fost înlocuită cu o statuie din piatră de Bavaria.[4][5] În 1877 călugărițele din Ordinul Surorilor de Notre Dame au adus pe cheltuiala lor o statuie de la Institutul Mayer din München.[4] La începutul secolului al XX-lea primăria Timișoara a hotărât să refacă monumentul. El a fost ridicat în 1906 după un proiect al lui László Székely,[4][5] iar statuia Mariei a fost realizată de sculptorul György Kiss (hu).[5] Costul monumentului a fost de 13 571 de coroane (c. 4 kg aur) după unele surse[5] și de 23 000 de coroane după altele.[4] Inaugurarea s-a făcut la 16 decembrie 1906. La ceremonie a participat episcopul József Németh (hu), primarul Carol Telbisz, prim-notarul Josef Geml , arhitectul László Székely și sculptorul György Kiss.

Monumentul este o capelă în stil romanic, cu un baldachin din gresie sprijinit pe șase coloane din granit din Belgia cu capiteluri din marmură albă.[4]

Statuia este realizată din marmură de Carrara (en)[4] și o reprezintă pe Fecioara Maria ținând pruncul în brațe. Statuia, înaltă de 1,55 m, stă pe un soclu.

În spatele capelei există inscripția:

„Isten Anyjának, a [magyarok] Védőasszonyának. Dózsa György (+1514.) kegyetlen halála helyén, melyet évszázadok hagyománya őriz, kegyeletes engesztelésül ajánlják ez emlékművet Temesvár városa és lakossága. 1906.”

În traducerea lui Ilieșiu:

„Sfintei Fecioare, patroane [a maghiarilor], pe locul unde după tradiția de secole a suferit Gheorghe Doja cumplita moarte (+1514), locuitorii orașului Timișoara oferă ofrandă pioasă acest monument. 1906.”[4]

După Primul Război Mondial o primă intervenție a fost ștergerea cuvântului „magyarok” din inscripția din spatele monumentului. Actual se preconizează refacerea inscripției în forma inițială.[5]

În noaptea de 11–12 ianuarie 2012 statuia a fost vandalizată, fiind dată jos de pe soclu și deterioarată.[6] Avea fața desfigurată, fiind sparte nasul și gura, precum și mâinile. La pruncul Iisus erau sparte fața, umărul și mâna. Mai erau afectate câteva detalii.[7]

Restaurarea s-a făcut în perioada 12 martie–21 mai de către artistul restaurator Ion Oprescu, specialist în restaurarea pietrei din cadrul Muzeului Banatului. Pentru restaurare s-a folosit marmură de Carrara. Restaurarea a presupus curățarea chimică și manuală, executarea de mulaje din cauciuc siliconic ale zonelor degradate și reconstituirea prin turnare și modelare a elementelor lipsă sau degradate, care au fost integrate în ansamblul monumentului. În final s-a procedat la restaurarea soclului, fixarea statuii pe soclu și conservarea monumentului.[8][9] Costul restaurării a fost de 30 000 de lei. Statuia restaurată a fost dezvelită la 24 mai 2012.[7]