Sophie Germain

Marie-Sophie Germain (n. 1 aprilie 1776 - d. 27 iunie 1831) a fost o femeie-matematician, fizician și filozof franceză. Alături de Carl Friedrich Gauss (cu care a întreținut o intensă corespondență), a fost unul dintre pionierii teoriei elasticității, obținând marele premiu din partea Academiei Franceze de Științe pentru tratarea acestui subiect. De asemenea, mai este celebră pentru o teoremă din teoria numerelor care îi poartă numele.

Marie-Sophie Germain
Date personale
Nume la naștereMarie-Sophie Germain
Născută1 aprilie 1776
Paris, Franța
Decedată27 iunie 1831
Paris, Monarhia din Iulie
ÎnmormântatăCimitirul Père-Lachaise[1][2]
Grave of Sophie Germain[*][[Grave of Sophie Germain |]]
Cauza decesuluicauze naturale (cancer mamar[1])
PărințiAmbroise-François Germain[*][[Ambroise-François Germain (French politician and goldsmith)|]]
Cetățenie Franța
Ocupațiematematiciană
fiziciană
filozof
Limbi vorbitelimba franceză[3]
Activitate
RezidențăFranța
Domeniumatematician
Alma MaterUniversitatea Georg-August din Göttingen[4] 
Semnătură

A început să studieze matematica încă de la 13 ani, pasiune pe care a dobândit-o în urma lecturării unei cărți de istoria matematicii.

Corespondența pe care a întreținut-o cu Gauss se referă în special la studiile ei din domeniul teoriei numerelor. La început, scrisorile le semna cu pseudonimul Leblanc și abia mai târziu Gauss a aflat cine este adevăratul corespondent pe care îl aprecia.

Ocupându-se de teoria suprafețelor, a dat o interpretare geometrică curburii determinată de Gauss și a propus ca măsură a curburii într-un punct la o suprafață formula , numită curbură medie, care nu se mai anulează pentru suprafețele desfășurabile și toate acestea într-o lucrare apărută în 1831 și care a fost premiată de Academia Franceză de Științe.

În 1823 a dat o demonstrație pentru marea teoremă a lui Fermat, dar numai pentru valori particulare ale lui n, și anumite condiții restrictive pentru X, Y, Z și n.

A studiat încovoierea plăcilor subțiri și a stabilit ecuațiile diferențiale care o descriu.

Cea mai importantă lucrare a sa este: Recherches sur la théorie des surfaces élastiques, apărută în 1816. A mai scris lucrări și în domeniile: teoria numerelor, fizică matematică și filozofie.

Din nefericire, a murit înainte ca Universitatea din Göttingen să-i ofere, la propunerea lui Gauss, titlul de Honoris causa.

  1. http://www.slate.fr/story/196390/trois-femmes-oubliees-cimetiere-pere-lachaise-rosa-bonheur-gerda-taro-sophie-blanchard, accesat în Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. Mère Lachaise[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. Autoritatea BnF, accesat în
  4. Genealogia matematicienilor
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.