Sold

Soldul unui cont reprezintă situația la un moment dat a elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul respectiv. Așadar soldul reprezintă existentul valoric la un moment dat al mijlocului, sursei sau procesului economic.

În contabilitate, un sold debitor reprezintă o „sumă mai mare în debitul unui cont decât creditul acestuia”, iar un sold creditor reprezintă o „sumă mai mare în creditul unui cont decât în debitul acestuia”.[1]

A solda semnifică „a calcula soldul unui cont”.[1] A solda un cont semnifică închiderea acelui cont (subînțeles, a aduce în prealabil soldul contului la zero).

În economie, un sold corespunde diferenței dintre venituri și cheltuieli, într-o perioadă de timp.

Soldul apare în bilanțurile întreprinderilor, și mai prozaic pe extrasele de cont bancar ale fiecăruia dintre noi.

Etimologie

Cuvântul românesc sold este împrumutat din franceză solde[1][2]. Acest cuvânt francez, solde, este împrumutat din italiană soldo, care, la rândul său, provine de la denumirea monedei romane Solidus[3][4].

Note

  1. Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române
  2. Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme
  3. Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique
  4. Paul Robert, Le Petit Robert 1, par... , Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française

Bibliografie

  • Florin Marcu, Constant Maneca, Dicționar de neologisme, Ediția a III-a, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978
  • Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
  • Paul Robert, Le Petit Robert 1, par... , Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, rédaction dirigée par A. Rey et J. Rey-Debove, Le Robert, Paris, 1992 ISBN 2-85036-186-0.
  • Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007.

Vezi și

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.