Societatea Sârbo-Aromână Lunjina

Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina”[2] (în aromână Sutsata sãrbeascã-armãneascã Lunjina, în sârbă Srpsko-cincarsko društvo Lunjina, cu alfabetul latin: Српско-цинцарско друштво Луњина, prescurtată СЦД Луњина / SCD Lunjina) este o organizație a aromânilor din Serbia, cu sediul în orașul Belgrad, capitala țării, pe strada Majke Jerosine nr. 21/5.[4]

Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina”
Înființare1991 (1991)
TipONG
SediuBelgrad
LocațieSerbia
PreședinteAristotelis Martinović[1]
Site web oficial
Parte din seria
Aromânii

Informații generale

Societatea a fost fondată în anul 1991[5] în urma fuziunii a două organizații aromâne din Dolna Belița și Gorna Belița, două sate vechi ale aromânilor din Macedonia de Nord.[4] Ședința de constituire a societății a avut loc în 26 ianuarie 1991 la Belgrad, iar printre participanți s-a aflat și poetul Pavel Gătăianțu, președintele Comunității Românilor din Iugoslavia.[2] Scopul organizației este protejarea minorității aromâne din Serbia și conservarea obiceiurilor, culturii, limbii, numelui și tradițiilor acesteia.[6] Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina” avea, în 2017, aproximativ 500 de membri.[4] Președintele organizației este Aristotelis Martinović.[7] Cuvântul aromân lunjinã înseamnă „lumină” în limba română strâns înrudită.[8]

Majoritatea membrilor Societateei Sârbo-Aromâne „Lunjina” sunt etnici aromâni care au imigrat recent din Macedonia de Nord, în timp ce doar o mică parte dintre ei sunt descendenți ai comunității aromâne care trăiește de secole în Serbia.[9] Organizația a publicat mai multe cărți de gramatică aromână și un CD cu muzică tradițională aromână[7] și editează revista⁠(d) Lunjina. Bilten srpsko-cincarskog društva (în traducere „Lumina. Buletinul Societății Sârbo-Aromâne”).[9] S-a propus, de asemenea, ca Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina” să organizeze cursuri opționale de limba aromână la Facultatea de Filologie⁠(d) a Universității din Belgrad.[8]

Membrii Societății Sârbo-Aromâne „Lunjina” sunt printre puținii aromâni din Serbia care continuă să-și folosească limba și să-și practice în mod activ cultura. De altfel, între 2014 și 2017, această organizație a organizat săptămânal cursuri de aromână, dar acestea au fost întrerupte din lipsă de cursanți și au fost înlocuite cu Anveatsã armaneashti! („Învață aromână!”), o platformă online pentru învățarea limbii aromâne creată în România.[10]

Societatea Sârbo-Aromână „Lunjina” a depus eforturi pentru recunoașterea aromânilor ca minoritate națională în Serbia, dar solicitarea ei a fost respinsă până acum, deoarece comunitatea aromână nu întrunea, conform recensământului sârbesc din 2011⁠(d), numărul minim de 300 de persoane pe care trebuie să-l aibă o comunitate pentru a primi acest statut.[4][5] Potrivit estimărilor acestei societăți, comunitatea aromânilor din Serbia numără între 5.000[4] și 15.000 de persoane,[11] dar numai 243 de persoane s-au declarat etnici „țințari”[12] (adică aromâni, „țințar” fiind numele pe care sârbii îl folosesc pentru etnicii aromâni)[11] la recensământul din 2011.[12] Acest număr a crescut la 327 la recensământul din 2022⁠(d), fiind atins pragul minim cerut.[13]

Note
  1. „Kontakt”, Cincari, accesat în
  2. Gătăianțu, Pavel (). Comunitatea Românilor din Iugoslavia (1990–1995). Novi Sad: Editura Libertatea. p. 76.
  3. https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. Jokić Stamenković, Dragana (). „Цинцари – крвоток Балкана”. Politika⁠(d) (în sârbă).
  5. Bodrožić, Marin (). „Марин Бодрожић: Поводом одлуке да се цинцарској заједници не призна статус националне мањине”. State of Affairs (în sârbă).
  6. Živanović, Katarina (). „Zrno soli među balkanskim narodima”. Danas⁠(d) (în sârbă).
  7. Sinanović, Natalija (). „Српско-цинцарско друштво "Луњина" чува језик и традицију "народа без отаџбине"” (în sârbă). Radio Televiziunea Sârbă.
  8. Mutavdžić, Predrag (). „On the former and present status of the Aromanian language in the Balkan Peninsula and in Europe”. Komunikacija i Kultura Online (1): 146–161.
  9. Kahl, Thede (). „The ethnicity of Aromanians after 1990: the identity of a minority that behaves like a majority”. Ethnologia Balkanica. 6: 145–169.
  10. Sorescu-Marinković, Annemarie; Mirić, Mirjana; Ćirković, Svetlana (). „Assessing linguistic vulnerability and endangerment in Serbia. A critical survey of methodologies and outcomes”. Balcanica⁠(d) (51): 65–104. doi:10.2298/BALC2051065S.
  11. Ružica, Miroslav (). „The Balkan Vlachs/Aromanians awakening, national policies, assimilation”. Proceedings of the Globalization, Nationalism and Ethnic Conflicts in the Balkans and Its Regional Context: 28–30.
  12. „Попис становништва, домаћинстава и станова 2011. у Републици Србији” (PDF) (în sârbă). Statistical Office of the Republic of Serbia⁠(d). Arhivat din original (PDF) la .
  13. „Становништво према националној припадности” (în sârbă). Statistical Office of the Republic of Serbia. Accesat în .

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.