Sistemul celor cinci mări

Sistemul celor cinci mări reprezintă un sistem de canale navigabile care conectează mările Caspică, Azov, Neagră, Baltică și Albă, edificat de către Uniunea Sovietică, pentru a conecta cele trei teatre militare de operații vestice.[1]

Construcția sa a avut în vedere constrângerile impuse puterii navale sovietice, obligată atât în Marea Neagră să respecte stipulațile Convenției de la Montreux, care oferă Turciei posibilitatea de a limita tranzitul vaselor militare prin strâmtorile dintre mările Mediterană și Neagră, cât și în Marea Baltică să facă față posibilității închiderii strâmtorilor prin care aceasta comunică cu Oceanul Atlantic.[1]

Canale au fost proiectate astfel încât să permită trecerea navelor cu deplasament mai mic de 5.000 de tone. Sistemul a fost finalizat în 1976, odată cu lărgirea secțiunii nordice, care, a putut permite astfel tranzitul între Marea Baltică și zona Arctică. Deși a fost facilitată considerabil mișcarea navelor între diversele flote, cele mai mari vase sunt încă obligate, la nevoie, să tranziteze Atlanticul.[1]

Mișcarea de tranzit între flotele militare ruse este acum considerabil facilitată, dar pentru cele mai mari nave este încă necesar să folosească pentru pasaj Atlanticul.[1]