Simion Stanciu (om politic)
Simion Stanciu (n. 6 noiembrie 1814, Bosancea, Bucovina, Imperiul Habsburgic – d. 2 mai 1881, Salcea, județul Botoșani, Regatul României) a fost om politic, primar și epitrop.
| Simion Stanciu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Bosanci, Suceava, România |
| Decedat | (66 de ani) Salcea(d), Suceava, România |
| Cetățenie | Imperiul Austriac România |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba română |
„Odată cu schimbările democratice ale anului 1848, în Imperiul Habsburgic, bosâncenii își văd ales în Dieta din Viena, un consătean, Simion Stanciu, cel care, mutându-se mai târziu la Salcea, va fi și primul deputat țăran din județul Botoșani în divanul ad-hoc al Moldovei.”[1]
Clăcașul Simion Stanciu a reprezentat cu cinste țărănimea din județul Botoșani în Divanul ad-hoc al Moldovei. Împreună cu cei 12 reprezentanți ai țăranilor din celelalte județe ale Moldovei, printre care și moș Ion Roată, au depus la 8 noiembrie 1857 pe biroul Divanului acea faimoasă plângere despre situația țărănimii, petiție despre care Mihail Kogălniceanu spunea că a fost scrisă cu litere de foc și de sânge.
În calitate de „deputat” a luptat pentru Unirea Principatelor, totodată fiind conducător al comitetului unionist din comuna Salcea.
La alegerile din 24 noiembrie 1857 a fost reales deputat, fiind unul din cei cinci deputați țărani care mai făcuseră parte din Divanul Ad-Hoc înainte de 1857.
Simion Stanciu este singurul reprezentant al țăranilor români, din a doua jumătate a secolului XIX, prezent în forurile legislative a două țări, respectiv: Imperiul Habsburgic și Principatul Moldova.