Simion Bughici

Simion Bughici (născut Simon David, n. 14 decembrie 1914, Iași, România – d. 1 februarie 1997, București, România)[3] a fost un politician și diplomat comunist român, de origine evreu, originar din Basarabia. Simion Bughici a fost ministru de externe al României în perioada 1952 - 1955. Simion Bughici a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 - 1975.

Date personale
Simion Bughici
Nume la naștere	Simon David
Născut	14 decembrie 1914[1] Iași, România
Decedat	1 februarie 1997 (82 de ani)[1] București, România
Căsătorit cu	Anuta Bughici[2]
Cetățenie	România
Ocupație	politician diplomat
Limbi vorbite	limba română
Ministru al Industriei Alimentare
În funcție 13 martie 1969 – 26 iunie 1969
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 1969 – 1975
Circumscripția	Trușești
În funcție 1965 – 1969
Circumscripția	Hârșova
În funcție 1961 – 1965
Circumscripția	Hârșova
În funcție 1957 – 1961
Circumscripția	Constanța
Ministru al Afacerilor Externe
În funcție 11 iulie 1952 – 3 octombrie 1955
Precedat de	Ana Pauker
Succedat de	Grigore Preoteasa
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 1952 – 1957
Circumscripția	Oradea
Ambasador al României în URSS
În funcție 1949 – 11 iulie 1952
Ambasador al României în Mongolia
În funcție 1949 – 11 iulie 1952
Ambasador al României în Finlanda
În funcție 1949 – 11 iulie 1952
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 1948 – 1952
Circumscripția	Neamț

Premii	Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I[] (1971) Ordinul Muncii clasa a II-a[] (1948) Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a II-a[] (1966) Ordinul „23 August” clasa I[] (18 august 1964) Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a II-a[] (1948) Ordinul Muncii clasa I[] (1954) Ordinul Apărarea Patriei clasa a II-a[] (1948) Ordinul „23 August” clasa a II-a[] (1959)
Partid politic	PCR (1933–1989) PMR

În anul 1933 a devenit membru al Partidului Comunist din România.

Bughici a fost un supraviețuitor al lagărului de concentrare de la Vapniarca, în Transnistria, unde a fost transferat după o detenție anterioară în România pentru activități comuniste. În perioada când Ana Pauker era ministru de externe al României în timpul regimului comunist, Simion Bughici a îndeplinit funcția de ambasador al României la Moscova (în anii 1949 - 1952). Mai târziu, în 1952, el i-a succedat Anei Pauker în funcția de ministru de externe între iulie 1952 - octombrie 1955.[4] În anul 1961, Simion Bughici a fost adjunct la Direcția Economică a CC a PMR.

În mai 1961 a fost decorat cu Medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". Prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971, Simion Bughici a fost decorat cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I.[5]

Decorații

Ordinul „23 August” clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[6]

Note

http://rulers.org/indexb5.html, accesat în 13 ianuarie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
ro Cine a fost Nicu Ceausescu? Ispita comunismului dinastic (Epilog) -- Vladimir Tismăneanu
ro Membrii CC al PCR
Pitifelnicii, 7 octombrie 2005, Ion Cristoiu, Jurnalul Național, accesat la 9 martie 2014
Autentificare
Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[5544e0b5cc08e51b62fad8c278ace60b-1] ttp://rulers.org/indexb5.html, accesat în 13 ianuarie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[2] ro Cine a fost Nicu Ceausescu? Ispita comunismului dinastic (Epilog) -- Vladimir Tismăneanu

[3] ro Membrii CC al PCR

[jurnalul2014-03-09-4] Pitifelnicii, 7 octombrie 2005, Ion Cristoiu, Jurnalul Național, accesat la 9 martie 2014

[5] Autentificare

[Decreul509-6] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.