Shisō Kanaguri
Shisō Kanaguri (金栗 四三 Kanaguri Shisō sau Kanaguri Shizō?, n. 20 august 1891, Tamana, Prefectura Kumamoto – d. 13 noiembrie 1983, Tamana) a fost un atlet din Japonia.
| Shisō Kanaguri | |
Shisō Kanaguri | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 august 1891
Tamana, Prefectura Kumamoto[1] |
| Decedat | (92 de ani)
Tamana, Prefectura Kumamoto, Japonia |
| Cetățenie | Japonia |
| Ocupație | maratonist[*] profesor |
| Limbi vorbite | limba japoneză |
| Activitate | |
| Înălțime | 1,70 m (5 ft 7 in) |
| Greutate | 64 kg (140 lb) |
| Țară | Japonia |
| Sport | maraton |
El și sprinterul Yahiko Mishima au fost primii atleți japonezi care au participat la Jocurile Olimpice, anume la cele din 1912 din Stockholm, capitala Suediei.
Cu bani adunați de prieteni, a plecat cu trenul prin Siberia și Finlanda în Suedia, călătoria durând 18 zile.[2]
Proba de maraton a avut loc pe data de 14 iulie 1912. După ce a așteptat în zadar să vină o mașină la hotel să-l ducă la stadion în ziua competiției, cum înțelesese el că se va întâmpla, a încercat să meargă de unul singur cu mijloace de transport în comun, dar deoarece tramvaiele erau supraaglomerate,[3] a fost nevoit să alerge la stadion. Proba de maraton a avut loc pe o vreme caniculară, căldura fiind și cauza probabilă a primului deces la Jocurile Olimpice moderne, anume maratonistul portughez Francisco Lázaro, care a decedat a doua zi după ce s-a prăbușit în timpul maratonului.
Pe când trecea prin suburbia Sollentuna, Kanaguri a fost invitat în casă să bea apă și să se odihnească puțin de către o familie care stătea la soare în grădină. Kanaguri a adormit și nu s-a mai trezit până a doua zi. Rușinat, a refuzat mai întâi să se întoarcă în Japonia,[4] iar când s-a întors a făcut-o fără să contacteze organizatorii, care îl dăduseră dispărut.
În următorii ani, Kanaguri a câștigat de trei ori proba de maraton la campionatele naționale ale Japoniei.[5]
La Jocurile Olimpice din 1920 s-a plasat pe locul 16 (timp: 2'48:45,4), iar la cele din 1924 a întrerupt cursa, după ce stabilise un nou record al Asiei cu 2:36:10.[6]
În 1962, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la Jocurile Olimpice de la Stockholm, ziaristul suedez de la ziarul „Stockholms-Tidningen” Oscar Söderlund (care își semna articolele cu pseudonimul „Glokar Well”) l-a găsit pe Kanaguri, care între timp avea 6 copii și 10 nepoți.[7] În 1967, la vârsta de 76 de ani, Kanaguri s-a întors la Stockholm și a alergat porțiunea pe care nu o alergase în 1912, terminând maratonul în 54 de ani, 8 luni 6 zile, 8 ore, 32 de minute și 20,3 secunde. Acesta se pare că este cel mai încet maraton alergat vreodată.[8]
S-a stins din viață la vârsta de 92 de ani, pe 13 noiembrie 1983, la casa sa din Tamana, prefectura Kumamoto, Japonia.[9]
În cinstea lui are loc anual un mini-maraton de 30 km în orașul Kumamoto,[10] iar o „Cupă Kanaguri Shisō” este acordată celui mai bun atlet la cursa ekiden Hakone.[11]
Note
- Shizo Kanakuri Arhivat în , la Wayback Machine.. sports-reference.com
- „Shizo Kanakuri”. Olympics at Sports-Reference.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- cf. http://www.jubileumsmarathon.se/start/content.cfm?Sec_ID=2568&Rac_ID=169&Lan_ID=1 Arhivat în , la Wayback Machine., tramvaiele au transportat în acea zi 348.874 pasageri (orașul Stockholm avea o populație totală de cca 350.000 de locuitori)
- Brockhaus-Kalender 2001, zitiert în http://www.lsf-muenster.de/download/zwischenzeit_46.pdf Arhivat în , la Wayback Machine. , p. 14
- „untitled”. arrs.net. Arhivat din original la . Accesat în .
- p. 30
- „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- [nefuncțională]
- マラソンの父 金栗四三 Arhivat în , la Wayback Machine. -
- „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
- Cuvânt înainte de Frode Grytten la cartea lui Haruki Murakami, Hva jeg snakker om når jeg snakker om løping, Pax Forlag, Oslo, 2010
- Articol din revista Sports Illustrated Arhivat în , la Wayback Machine.
- Articol despre istoria maratonului la maratonclm.net Arhivat în , la Wayback Machine.
- Articol de U. Ricarelli în „Il Sole 24 Ore”, duminică 24 august 2004