Sfântul Eustațiu

Placidus era la vânătoare în pădure, unde a întâlnit un grup de cerbi, dintre care unul i-a părut mai mare decât ceilalți. S-a apropiat de cerb să-l vâneze și a văzut că cerbul purta între coarne un crucifix, iar o lumină strălucitoare îi ilumina coarnele. Placidus a auzit o voce care i-a spus: „Placidus, de ce mă prigonești? Vei suferi mult de dragul lui Hristos”. Dându-și seama că miracolul venea de la Dumnezeu, Placidus s-a convertit împreună cu soția sa și cei doi fii ai lor la creștinism, fiind botezați de episcopul Romei. De atunci, Placidus s-a numit Eustatius, în română Eustațiu / Eustatie / Eustasie. Convertit la creștinism, a fost persecutat, torturat și ucis, împreună cu soția sa Teopista și cu fiii lor Agapiu și Teopist.

Același miracol i-a fost mai târziu atribuit și Sfântului Hubert, devenit patron al vânătorii.

Sfântul Eustațiu este, ca și Sfântul Hubert, reprezentat alături de un cerb care poartă un crucifix între coarne. Totuși, cei doi sfinți se pot distinge: Eustațiu are o uniformă, uneori incompletă de soldat.[2]

Uneori, este reprezentat însoțit de un taur de aramă înroșit în foc, amintind de martirajul său.[3]

Sărbătorirea Sfântului Eustațiu a început să se facă încă din Antichitate.

• Biserica Ortodoxă Română: Sfântul Mare Mucenic Eustatie, cu soția sa Teopisti și fiii lor: Agapie și Teopist, 20 septembrie;
• Biserica Romano-Catolică: Sfântul Eustahius, 20 septembrie;
• Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică): Sf. m. Eustațiu și Teopista cu fiii lor Agapiu și Teopist, 20 septembrie[4]

• Viziunea Sfântului Eustațiu (Pisanello)