Sei Shonagon
Sei Shōnagon (清少納言) (c.966 - 1017) a fost o scriitoare japoneză, doamnă de companie a împărătesei Teishi (Sadako) și rival literar al mai bine-cunoscutei scriitoare Murasaki Shikibu, autoarea romanului Genji monogatari (Povestea prințului Genji, sec. al XI-lea).
| Sei Shonagon | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 966 d.Hr.[1] Heian-kyō(d), Prefectura Kyoto, Japonia |
| Decedată | 1025 (59 de ani) Kyoto, Japonia |
| Părinți | Kiyohara no Motosuke[*] |
| Frați și surori | Kaishū[*] Kiyohara no Munenobu[*] |
| Căsătorită cu | Tachibana no Norimitsu[*] Fujiwara no Muneyo[*] |
| Copii | Tachibana no Norinaga[*] Jōtōmoninkomanomyōbu[*] |
| Religie | Budism |
| Ocupație | doamnă de onoare poetă eseistă diaristă[*] scriitoare istoric |
| Limbi vorbite | limba japoneză |
| Activitate | |
| Limbi | limba japoneză |
| Patronaj | Fujiwara no Teishi[*] |
| Opere semnificative | Cartea de căpătâi Sei Shonagon-shu[*] |
Deși numele real al lui Sei Shōnagon nu este documentat, se presupune că s-ar fi născut Kiyohara Nagiko (清原 諾子). Numele sub care a rămas cunoscută este Sei (o citire alternativă a primului caracter chinezesc din numele ei de familie: 清), urmat de cuvântul shōnagon 少納言, care indică o poziție minoră de curtean: consilier de rang mic.
Sei Shōnagon a intrat în istoria literaturii japoneze drept întemeietoarea speciei literare zuihitsu (随筆), care s-ar traduce „în voia pensulei”. Autorul se lasă purtat de gând și transpune totul pe hârtie. Capodopera lui Sei Shōnagon este volumul Makura no sōshi (枕草子, 1002), tradusă în limba română de Stanca Scholz-Cionca cu titlul Însemnări de căpătâi. Specia zuihitsu va fi exemplificată mai târziu de autori precum Kamo no Chōmei, cu Hōjōki (方丈記, Letopiseț din sihăstrie, 1212) și de Yoshida Kenkō (吉田 兼好), cu Tsurezuregusa (Mâzgăleli, 1332).