Salus

Salus era divinitatea sănătății, a salvării și a binelui public[1], în mitologia romană. Era personificarea stării de bine (sănătate și prosperitate) atât ca individ, cât și ca Res Publica. A fost comparabilă cu zeița greacă Higeea, cu toate că au avut funcții diferite.

Evoluție

Această zeitate, cu timpul, a ajuns să se identifice în religia romană, cu Valetudo, zeitate a sănătății personale, derivând din zeitatea greacă Higeea. Deși fusese considerată o zeitate minoră, ca Salus Publica Populi Romani, a avut templu propriu, pe Quirinal, inaugurat în 302 î.Hr. Mai târziu a devenit mai mult decât o simplă protectoare a sănătății personale. Prin 180 î.Hr. au fost inițiate primele sacrificii în onoarea, nu numai a zeilor Apollo și Esculap, ci și a lui Salus.[2] Exista, de altfel, o statuie a zeiței Salus în Templul Concordiei în Roma. Sărbătoarea sa era celebrată în calendarul roman la 30 martie.

Note
  1. G. Guțu, Dicționar latin-român (1983).
  2. Titus Livius, Ab Urbe condita libri, XL, 19.

Bibliografie
  • G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
  • Pierre Grimal, Dicționar de mitologie greacă și romană, Editura Saeculum I.O., 2003, 800 de pagini, ISBN 9789739399657

Vezi și
  • Templul lui Salus
  • Higeea, zeitate greacă;
  • Sirona, zeitate a sănătății în partea central-orientală a Galiei


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.