S/2009 S 1

S/2009 S 1 este un satelit minor încorporat în partea exterioară a inelului B al lui Saturn, care orbitează la 117,000 km (72,700 mi) de planetă. Satelitul a fost descoperit de echipa de imagistică Cassini în timpul echinocțiului Saturnian pe 26 iulie 2009, când nava spațială Cassini a fotografiat satelitul creând o umbră de 36 km (22 mi) pe Inelul B. Cu un diametru de 300 m (980 ft), este cel mai probabil un corp solid cu viață lungă, care l-ar face cel mai mic și cel mai interior satelit cunoscut al lui Saturn.

Descoperire[1]
S/2009 S 1
Imagine Cassini cu S/2009 S 1 ca un punct strălucitor care face o umbră lungă peste Inelul B
Descoperit de	Echipa de imagistică Cassini–Huygens
Dată descoperire	2009
Caracteristicile orbitei [2]
Axa semi-majoră	7008117000000000000♠117000 km
Excentricitate	≈ 0.000
Perioadă orbitală	0.4715 d (11.32 h)
Înclinație	≈ 0.0
Sateliți	Saturn
Caracteristici fizice
Diametrul mediu	0.3 km[3]
Perioadă de rotație	presupusă a fi sincronă

Descoperire

S/2009 S 1 a fost prima oară identificat de ecipa de imagistică Cassini condusă de Carolyn Porco^⁠(d),

într-o singură imagine făcută de sonda Cassini de la aproximativ 296.000 km de Saturn pe 26 iulie 2009 la 11:30 UTC. Satelitul minor a fost descoperit în timpul echinocțiului lui Saturn din 2009, când a creat o umbră de aproximativ 36 km pe inelul B al planetei.

Caracteristici

Pe baza lățimii umbrei, echipa de imagistică Cassini a dedus un diametru de 300 m (980 ft) pentru S/2009 S 1. Prezența unei umbre sugerează că S/2009 S 1 este cel mai probabil un corp solid suficient de mare pentru a fi existat de la formarea inelului B. Acest satelit este unul dintre cei mai mici sateliți ai lui Saturn care a fost fotografiat direct.

S/2009 S 1 se află la aproximativ 650 km (400 mi) în interior de la marginea inelului B, ceea ce corespunde unei distanțe radiale de 116.914 ± 17 km de la centrul lui Saturn. Satelitul minor iese cu 150 m deasupra planului inelului B, care are o grosime verticală de 5 m pentru comparație.

Deși este încorporat în inelul B, S/2009 S 1 nu pare să producă caracteristici extinse de perturbare în formă de elice, spre deosebire de sateliții minori elice din inelul A al lui Saturn. Acest lucru se poate datora faptului că inelul B este foarte dens la locația satelitului, ceea ce ar împiedica formarea de goluri vizibile de elice în jurul satelutului.

Vezi și

Referințe

„Planetary Satellite Discovery Circumstances”. Jet Propulsion Laboratory. Accesat în 28 martie 2022.
Williams, David R. (15 octombrie 2019). „Saturnian Satellite Fact Sheet”. Space Science Data Coordinated Archive. NASA. Accesat în 28 martie 2022.
Spitale, J. N.; Porco, C. C. (decembrie 2010). „Detection of Free Unstable Modes and Massive Bodies in Saturn's Outer B Ring”. The Astronomical Journal. 140 (6): 1747–1757. arXiv:0912.3489 . Bibcode:2010AJ....140.1747S. doi:10.1088/0004-6256/140/6/1747.

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[JPLsats-disc-1] „Planetary Satellite Discovery Circumstances”. Jet Propulsion Laboratory. Accesat în 28 martie 2022.

[factsheet-2] Williams, David R. (15 octombrie 2019). „Saturnian Satellite Fact Sheet”. Space Science Data Coordinated Archive. NASA. Accesat în 28 martie 2022.

[Spitale2010-3] Spitale, J. N.; Porco, C. C. (decembrie 2010). „Detection of Free Unstable Modes and Massive Bodies in Saturn's Outer B Ring”. The Astronomical Journal. 140 (6): 1747–1757. arXiv:0912.3489 . Bibcode:2010AJ....140.1747S. doi:10.1088/0004-6256/140/6/1747.