Sânișor, Mureș

Localitatea se întinde pe malul pârâului Lungă (în maghiară Hosszú-patak), fiind situat „în sânul” dealurilor la care se referă denumirile localității în limbile maghiară și română.

Prima atestare documentară este din 1567 cu numele de Kebele.[1]

În trecut biserica satului a fost filia parohiei din Ivănești, statut pe care a menținut și după reforma protestantă când localnicii au trecut la religia reformată. Ulterior preotul paroh reformat a stabilit reședința în sat. Biserica reformată actuală fost construită în 1947. În interiorul edificiului religios se găsește fragment de tavan casetat din 1642.[1][2]

Biserica de lemn din Sânișor a fost edificată în secolul al XVIII-lea de către localnicii greco-catolici.[2][3]

Recensământul din 1857 prezintă satul Sânișor ca fiind o localitate mică, cu un număr de 257 locuitori, dintre care 55 ortodocși, 78 greco-catolici, 21 romano-catolici, 101 reformați și 2 unitarieni. Date aproximativ identice prezintă și istoricii maghiari ai secolului XIX, Benko Karoly și Orban Balazs.

În cursul secolului XX procentul românilor devine tot mai mic, în 1910 dintr-un total de 215 locuitori, 96 s-au declarat români, iar Recensământul din 1966 înregistra doar 57 de locuitori de naționalitate română, dintr-un total de 247.

Recensământul populației din 2011 (România) denotă 235 de locuitori.

• Lista monumentelor istorice din județul Mureș
• Biserica de lemn din Sânișor

• Biserica de lemn din Sânișor

• Materiale media legate de Sânișor la Wikimedia Commons