Richilde d'Ardennes
Richilde d'Ardennes sau Richilde de Provența (n. 845 d.Hr., Metz, Franța – d. 910 d.Hr.[1]) a fost cea de-a doua soție a lui Carol al II-lea cel Pleșuv, împărăteasă a Occidentului.
| Richilde d'Ardennes | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 845 d.Hr. Metz, Franța |
| Decedată | 910 d.Hr. (65 de ani)[1] |
| Părinți | Bivin of Gorze[*][1] |
| Frați și surori | Richard, Duke of Burgundy[*][2] Boso de Provence[2] |
| Căsătorită cu | Carol cel Pleșuv (din )[1] |
| Copii | Rothilde[*][3] Drogo[*] Pippin[*] Charles[*] |
| Ocupație | regină[*] |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | queen of Franks[2] |
| Familie nobiliară | Bivinids[*][1] |
| Regent | |
Biografie
Născută prin 845, Richilde[4] era fiica lui Bivin de Gorze, conte de Ardennes, și sora lui Boso de Provence (cf. Dinastia Bosonizilor). Concubină a lui Carol cel Pleșuv, el o ia în căsătorie la 22 ianuarie 870 la moartea primei sale soții Ermentrude. Ea i-a dăruit regelui o a șasea fiică, Rothilde (n. prin 871-d. prin 928), care se va căsători cu Hugues de Bourges, apoi cu Roger du Maine, și patru fii care au murit la vârste fragede (între care doi gemeni: Drogo et Pippin).
În timpul absențelor împăratului, plecat să se războiască cu saraziniii, ea a administrat țara și s-a aflat la conducere la moartea lui Carol, survenită în 877. Avea în vedere accederea pe tron a fratelui său Boso, duce de Bourgogne (Burgundia), întrucât Ludovic al II-lea cel Gângav (fiul lui Carol al II-lea și al Ermentrudei d'Orléans) a murit puțin timp după tatăl său, iar copiii săi erau încă prea tineri.[5] Cu toate acestea, Richilde a fost acuzată de incest cu fratele său, iar seniorii regatului au refuzat să se supună autorității sale. Richilde l-a ajutat apoi pe Boso să devină rege al Provenței.[5]
La moartea lui Ludovic cel Gângav în 879, fiul lui Carol Pleșuvul și al Ermentrudei, ea a revenit la putere, în timpul domniilor tinerilor Ludovic al III-lea și Carloman al II-lea, apoi după moartea lor în 882 și 884. Dar imperiul era agitat și amenințat de normanzi, iar marii seniori au obligat-o să se retragă în Provența, la fratele său, unde a murit la 2 iunie 910.[5]
Ctitorii
În 874, împreună cu soțul său, Carol cel Pleșuv, a ctitorit abația benedictină Juvigny.
Note
- La Préhistoire des Capétiens[*], p. 308 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - La Préhistoire des Capétiens[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - La Préhistoire des Capétiens[*], p. 312 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - Richildis sur le site de la Fondation pour la généalogie médiévale
- Christian Bouyer, Dictionnaire des Reines de France, Librairie Académique Perrin, 1992 ISBN 2-262-00789-6
Bibliografie
- Genevra Kornbluth, « Richildis and her Seal: Carolingian Self-reference and the Imagery of Power », Jane L. Carroll et Alison G. Stewart, ed., Saints, Sinners, and Sisters: Gender and Northern Art in Medieval and Early Modern Europe, Ashgate, 2003, p. 161-181.
- Jane Hyam, « Ermentrude and Richildis », Margaret T. Gibson et Janet L. Nelson, éd. Charles the Bald: Court and Kingdom, a doua ediție revizuită, Variorum, 1990, pp. 154-168.