Rezervația naturală Vîșcăuți

Vîșcăuți este o rezervație naturală silvică în raionul Orhei, Republica Moldova. Este amplasată în ocolul silvic Susleni, parcela 43. Are o suprafață de 24 ha (sau 20,2 ha conform amenajamentului forestier) și este administrată de Întreprinderea Silvică Orhei.[1]

Rezervația naturală Vîșcăuți
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Poziția Republica Moldova, raionul Orhei
Cel mai apropiat orașOrhei
Coordonate🌍 ({{PAGENAME}})
Suprafață24 ha 
Înființare 

Caracteristici geografice

Rezervația se află în valea îngustă a unui râuleț, pe malul drept al Nistrului, la sud de satul Vîșcăuți, raionul Orhei. Este situată pe un versant cu expoziție nord-estică cu înclinație de 8-15 grade. Sunt predominante solurile superficiale de tipul rendzine levigate (humico-carbonatice), iar pe alocuri se întâlnesc soluri aluviale.[1]

Diversitate floristică

Aria protejată este atribuită la categoria ecosisteme forestiere și ierboase pe substraturi pietroase.[2] Este constituită din ecosisteme forestiere cu arborete de stejar pedunculat (Quercus robur), câteva tufărișuri și mici comunități ierboase.[3]

Flora este reprezentată de circa 194 de specii de plante vasculare, inclusiv 17 specii de arbori, 16 specii de arbuști și 161 de specii ierboase.[3] Cinci specii de plante sunt rare: ruginița (Asplenium trichomanes), feriguța de stâncă (Cystopteris fragilis), dumbrăvița (Epipactis helleborine), clocotișul (Staphylea pinnata) și năvalnicul (limba cerbului, Asplenium scolopendrium), ultima fiind inclusă în Cartea Roșie a Republicii Moldova.[4]

Arbori

Cele 17 specii de arbori prezente în rezervație sunt:[3]

Specia dominantă de arbori este stejarul pedunculat (Quercus robur). Arboretul natural fundamental (echien) de stejar pedunculat are o compoziție aproximativă de 50% stejar pedunculat, 20% carpen, 10% arțar, 10% jugastru și 10% frasin. În 2011, vârsta arboretului era estimată la 70 de ani; stejarii aveau o înălțime de 14 m, diametrul tulpinii 22 cm și volumul masei lemnoase 102 m3/ha.[3]

Arbuști

Arbuștii cresc pe o mică suprafață la marginea rezervației. Lista completă a speciilor de arbuști identificate în aria protejată este următoarea:[3]

Ierburi

Stratul ierbos este format din 161 de specii:[3][4]

Analiza florei

Speciile de plante pot fi analizate după mai multe criterii, prezentate în următorul set de grafice:[5]

bioformeindici de umiditateindici de reacție a soluluigeoelemente



     hemicriptofite (52%)

     terofite (19,4%)

     fanerofite (15,2%)

     geofite (9%)

     altele (4,4%)




     mezofite (33,5%)

     xeromezofite (21,5%)

     altele (45%)




     slab acide-neutrofile (37,4%)

     eurionice (amfitolerante) (32%)

     acido-neutrofile (22%)

     altele (8,6%)



     euroasiatice (51,4%)

     europene (16,4%)

     cosmopolite (9%)

     pontice (8%)

     altele (15,2%)

Diversitate fitocenotică

Comunitățile vegetale sunt atribuite la următoarele asociații:[5]

  • as. Aceri tatarico –Quercetum roboris Zolyomi 1957
  • as. Pruno-spinosae-Crataegetum monogynae (Soo 1927) Hueck 1931
  • Sambucetum ebuli (Kaiser 1926) Felfoldy 1942

Statut de protecție

Rezervația naturală Vîșcăuți este o suprafață reprezentativă de stejar pedunculat, tufărișuri și plante ierboase caracteristice pentru vegetația de stâncărie. Compoziția floristică și peisagistică o face o suprafață valoroasă. Genofondul este constituit din 194 de specii de plante vasculare, dintre care 5 sunt specii rare.[6]

Obiectivul a fost luat sub protecția statului prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 8 ianuarie 1975 nr. 5, care a atribuit zona la categoria ariilor protejate de păduri valoroase.[6] Statutul de protecție a fost reconfirmat prin Legea nr. 1538 din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat,[7]

Cercetătorii au constatat că gestionarea rezervației se face ignorând regimul stabilit pentru o arie naturală protejată. Astfel, pe suprafețele în care este posibilă regenerarea naturală a stejarului și a altor specii autohtone nu se întreprind măsuri care ar facilita acest proces. Extragerile de piatră de pe suprafețele de la marginea rezervației au un impact ecologic negativ.[6]

În contextul acestor constatări, se recomandă gestionarea prin metoda tăierilor succesive a arboretelor natural fundamentale în condiții de instalare și dezvoltare a semințișului pentru ca regenerarea stejarilor să aibă loc pe cale naturală. Locurile cu tufăriș de pe versanți și cele din albia râulețului necesită o atenție sporită. Accesul persoanelor pe teritoriul rezervației trebuie reglementat. Specialiștii au mai propus includerea în componența ariei protejate a suprafețelor învecinate de pe malul stâng al cursului de apă, subparcelele 42E, 42G, 42H și 42I, cât și depresiunea din partea de nord-est.[6]

Note
  1. Postolache 2011, p. 14.
  2. Postolache, Gheorghe (). „Probleme actuale de optimizare a rețelei ariilor protejate pentru conservarea biodiversității în Republica Moldova”. Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe biologice, chimice și agricole (4(289)).
  3. Postolache 2011, p. 15.
  4. Postolache 2011, p. 16.
  5. Postolache 2011, p. 17.
  6. Postolache 2011, p. 18.
  7. „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în .

Bibliografie

Legături externe

Materiale media legate de Vîșcăuți la Wikimedia Commons

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.