Raimundo de Madrazo y Garreta

S-a născut la Roma [10] într-o familie de artiști cu un trecut nobil. Bunicul său a fost José de Madrazo^⁠(d), pictor și fost director al Museo del Prado; tatăl său a fost Federico de Madrazo, de asemenea pictor; unchii săi au fost Luis de Madrazo, pictor, Pedro de Madrazo^⁠(d), critic de artă și Juan de Madrazo, arhitect; în timp ce fratele său era Ricardo de Madrazo, și el pictor.[11] Bunicul său matern a fost Tadeusz Kuntze^⁠(d), un pictor polonez. Familia Madrazo a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai importante dinastii de pictură, care a dominat literalmente pictura din secolul al XIX-lea în Spania.[12]

Primele sale lecții au venit de la tatăl și bunicul său. Mai târziu, a urmat cursurile Real Academia de Bellas Artes de San Fernando, unde a studiat cu Carlos Luis de Ribera^⁠(d) și Carlos de Haes. S-a stabilit la Madrid și și-a finalizat educația cu o vizită la Paris în 1860; luând lecții de la Léon Cogniet și intrând sub influența prietenului său Alfred Stevens^⁠(d).[13]

A avut prima expoziție în același an și a vizitat adesea New York pentru a-și vinde picturile. Printre clienții săi s-au numărat familia Vanderbilt și Alexander Turney Stewart^⁠(d).[14] A avut rar expoziții în Spania. În 1882, el, Stevens, Giuseppe de Nittis^⁠(d) și Georges Petit^⁠(d) au înființat o „Expoziție internațională de pictură” pentru a promova artiștii străini care locuiesc la Paris.[14]

A fost un expozant frecvent la Salonul de la Paris^⁠(d), a câștigat o medalie majoră la Exposition Universelle (1889)[13] și a fost un obișnuit al salonului lui Madeleine Lemaire^⁠(d). Modelul pentru aproape toate personajele feminine din picturile sale de gen a fost Aline Masson, fiica portarului de la reședința din Paris a Marqués de Casa Riera.[15]

După 1862, a trăit la Paris o mare parte a vieții sale. La sfârșitul anilor 1860, a petrecut ceva timp la Roma cu fratele său, lucrând în studiourile lui Marià Fortuny, care se căsătorise cu sora lor Cecilia^⁠(d). În timpul războiului franco-prusac, a locuit la Granada. Soția sa a murit în timpul ce năștea în 1874, în același an cu cumnatul său, Fortuny.

În 1894, a donat Muzeului del Prado o colecție de lucrări ale lui Francisco de Goya pe care o achiziționase în 1869.[13] În 1914, s-a mutat la Versailles, unde a murit șase ani mai târziu. Fiul său, Federico de Madrazo y Ochoa^⁠(d) (cunoscut sub numele de „Coco”) a devenit și el un pictor remarcabil.

• Pictura lui Federico de Madrazo pictând, 1875
• Amintiri dragi
• Amanta reticentă
• După baie, c. 1895
• Lectură, c. 1880-85
• Portretul Alinei Masson într-o mantilă, c. 1875
• Portretul Mariei Guerrero^⁠(d) ca Doña Inés . 1891
• O țigancă, 1872
• Frumoasa cântăreață de Bandurria, 1870
• Aline cu mască
• Frumusețea de primăvară
• Frumusețe și cântare
• Ieșirea din biserică
• Lecția de muzică
• Giumbușlucuri de model, c. 1885
• Fată pe leagăn
• Portretul Alinei Masson rezemată pe o canapea
• Pregătirea pentru balul costumat
• María Hahn, soția pictorului, 1901
• Portretul unei doamne cu panglici roz

• Raimundo de Madrazo (1842-1920), catalogul expoziției, Zaragoza, Proedi Promociones Editoriales, 1996.ISBN: 84-89640-02-5
• Portús Pérez, Javier, Portretul spaniol: de la El Greco la Picasso . Londra: Scala, 2004.ISBN: 978-1-85759-374-7ISBN 978-1-85759-374-7
• El Legado Ramón de Errazu, Rico, Fortuny y Madrazo, catalogul expoziției, Madrid, Museo Nacional del Prado, 2005.ISBN: 84-8480-086-5ISBN 84-8480-086-5
• Assier, Mathilde, Raimundo de Madrazo (1841-1920), aux confins de la modernité, 2012.
• Raimundo de Madrazo y Garreta (1841-1920), Portretul lui Isabelle McCreery, 1880. http://www.jansantiques.com/Lot/jac2025.php

Materiale media legate de Raimundo de Madrazo y Garreta la Wikimedia Commons