Rafail I al Constantinopolului

Rafail era un călugăr sârb.[4] A fost susținut probabil pentru funcția de patriarh al Constantinopolului de către Mara Brankovic,[4] mama vitregă a sultanului Mahomed Cuceritorul.[4] Rafail a fost numit patriarh în primele luni ale anului 1475[2] și i-a promis sultanului că-i va plăti anual o sumă de 2000 de florini de aur și că-i va dărui un cadou unic de 700 de florini de aur.[5]

Comunitatea greacă din Constantinopol nu a participat la numirea sa și i s-a opus cu înverșunare. Mitropolitul Heracleei, care era cel care îl înscăuna în mod tradițional pe noul patriarh, a refuzat să celebreze slujba de hirotonire și înscăunare, iar liturghia a fost oficiată de mitropolitul Ancirei (azi Ankara).[6] Din acest motiv, Rafail nu a fost recunoscut ca patriarh de o mare parte a clerului grecesc.

În septembrie 1475 el l-a numit pe Spiridon din Tver ca noul mitropolit ortodox al Kievului și al întregii Rusii.[7]

Sursele documentare sunt foarte părtinitoare atunci când se referă la patriarhul Rafail.[4] Ierarhul de origine sârbă a fost acuzat că nu vorbea corect limba greacă, că avea un accent străin și că ar fi fost un mare consumator de alcool.[4] S-a relatat că nu a putut să stea în picioare în timpul ceremoniilor din Vinerea Mare pentru că era beat.[4]

Rafail a păstorit ca patriarh aproximativ un an, până la începutul anului 1476, când trebuia să plătească tributul anual pe care îl făgăduise sultanului; el a încercat să strângă acest tribut de la credincioșii săi, dar aceștia au refuzat să plătească.[5] Nereușind să plătească tributul datorat, a fost imediat destituit și întemnițat. A murit la scurt timp după aceea, în timp ce era încă legat în lanțuri.