Radomir Putnik
Radomir Putnik (în sârbă Радомир Путник; n. , Kragujevac, Principatul Serbiei – d. , Nisa, A Treia Republică Franceză) a fost un militar sârb, mareșal de război, șef al statului major al armatei sârbești în războaiele balcanice și Primul Război Mondial. A luat parte la toate războaiele Serbiei ținute între 1876 și 1917.
| Radomir Putnik | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3] Kragujevac, Principatul Serbiei[4] |
| Decedat | (70 de ani)[1][2][3] Nisa, A Treia Republică Franceză[5] |
| Înmormântat | Cimitirul Nou din Belgrad[*] |
| Cauza decesului | Emfizem pulmonar |
| Cetățenie | Regatul Serbiei |
| Ocupație | ofițer comandant militar[*] |
| Limbi vorbite | limba sârbă[6][7] |
| Studii | Academia Militară (Belgrad)[*] |
| Activitate | |
| Ramura | Vojska Kraljevine Srbije[*] |
| Gradul | Generalisim Voievod vojvoda[*] |
| Bătălii / Războaie | Războiul sârbo-bulgar Primul Război Balcanic Al Doilea Război Balcanic Primul Război Mondial Războaiele balcanice |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Vulturul Alb în grad de Mare Cruce[*] Ordinul Sfântul Sava[*] Orden Takovskog krsta[*] Legiunea de onoare Cavalerul comandant al ordinului Sf. Mihail și Sf. Gheorghe[*] orden Sveatogo Stanislava 1-i stepeni[*] Ordinul Sfântului Stanislav, clasa III[*] Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a IV-a[*] Ordinul Coroana de Fier |
| Semnătură | |
Primul Război Mondial
Aflat în Budapesta când Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, feldmareșalului Putnik i s-a permis întoarcerea în siguranță în Serbia într-un gest cavaleresc al împăratului Franz Josef.[9] După o călătorie cu probleme, Putnik s-a întors în Serbia și și-a oferit demisia regelui Petru I al Serbiei într-o stare de sănătate precară și a vârstei înaintate.[10] A fost refuzat, regele a insistat ca feldmareșalul Putnik să preia comanda armatei, în interes strategic, în timp ce generalii tineri, precum Stepa Stepanovici, Živojin Mišić și Petar Bojović vor prelua comanda obligațiilor operaționale. Putnik ar fi stat într-o cameră bine încălzită. Totuși, starea sa de sănătate nu l-a împiedicat să organizeze cu succes cu campania militară. Serbia a învins ofensiva Armata austro-ungară din august - septembrie 1914 (bătăliile de la Cer și Kolubara).
Decesul
În contextul reîncriminării care a urmat între Guvernul Sârb și Înaltul Comandament, întregul Staf General a fost demis în ianuarie 1916, inclusiv feldmareșalul Putnik. A călătorit la Nisa, unde autoritățile franceze l-au primit cu onoruri și i-au oferit o vilă. Putnik s-a îmbolnăvit de emfizem pulmonar și s-a stins din viață pe 17 mai 1917, fără să își mai revadă țara natală vreodată.[11] Rămășițele sale omenești au fost transferate în Serbia în noiembrie 1926 și a fost înmormântat cu onoruri într-o capelă a Noului Cimitir din Belgrad.
Moștenirea
Muntele Putnik din Alberta, Canada, a fost numit, în 1918, în onoarea sa datorită serviciilor sale militare excepționale pentru Antanta și poporul sârb.
Referințe
- Radomir Putnik, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- Radomir Putnik, Find a Grave, accesat în
- Radomir Putnik, Autoritatea BnF
- „Radomir Putnik”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- „Radomir Putnik”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- IdRef, accesat în
- Czech National Authority Database, accesat în
- https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - Rothenburg, G. The Army of Francis Joseph. West Lafayette: Purdue University Press, 1976. p 182.
- Buttar, Prit. Collusion of Empires. p. 284. ISBN 978-1-78200-648-0.
- Jordan 2008, p. 25.
Bibliografie
- Histoire du peuple serbe, Lausanne: L’Age d’Homme 2005. ISBN 2-8251-1958-X