Războiul Civil din Sudanul de Sud

Războiul Civil din Sudanul de Sud[24][25][26]) a început pe 14 decembrie 2013, când o facțiune a Armatei de Eliberare a Poporului din Sudan a început o revoltă în Sudanul de Sud. Președintele Salva Kiir a numit-o tentativă de lovitură de stat și a anunțat următoarea zi că a fost înăbușită. Dimpotrivă, conflictul a erupt din nou pe 16 decembrie și s-a extins mai departe de capitală, Juba, în regiunea Jonglei, care este predispusă instabilităților inter-etnice, în mare parte de-a lungul limitelor etnice. Peste 1.000 de persoane au fost ucise[4] iar alte 800 au fost rănite,[27] conform relatărilor. Kiir l-a acuzat pe fostul vice-președinte Riek Machar că ar fi instigat „lovitura de stat”, dar Machar a negat că ar cunoaște ceva și l-a acuzat, la rându-i, pe Kiir de jocuri politice. Bor a fost capturat de Armata de Eliberare a Sudanului de Sud pe 19 decembrie. În aceeași zi, un complex al ONU a fost luat cu asalt în Akobo, Jonglei, incident soldat cu decesele a doi soldați indieni ai misiunii ONU de menținere a păcii (UNMISS).[28]

Războiul Civil din Sudanul de Sud
Parte a Violențelor interetnice din Sudanul de Sud

Harta Sudanului de Sud
Informații generale
Perioadă  (2013-12-14)–  (2020-02-22)
LocSudanul de Sud
RezultatArmistițiu
  • Rebelii ocupă Bor,[1], iar trupele guvernamentale îl recapturează cinci zile mai târziu[2]
  • Rebelii cuceresc unele câmpuri petroliere ale Sudanului de Sud[3]
  • Rebelii ocupă Bentiu[4][5]
  • Rebelii ocupă Malakal,[6][7], dar trupele guvernamentale îl recapturează patru zile mai târziu[8][9]
  • Armata Albă Nuer ocupă Mayom[10]
  • Rebelii ocupă din nou Bor[11]
  • Trupele guvernamentale recapturează Bentiu[12]
  • Trupele guvernamentale, sprijinite de armata ugandeză, recapturează Bor[13]
  • Trupele guvernamentale recâștigă controlul orașului Malakal[14]
Beligeranți
Guvernul Sudanului de Sud Armata Populară Ugandeză
Sprijin:
Sudan[15]		Rebelii
  • Facțiune a APES
    (În special etnici Nuer)
  • MESS
  • Armata Albă Nuer[16]
Conducători
Președintele Salva Kiir
Vicepreședintele James Wani Igga
Ministrul Apărării Kuol Manyang Juuk
Președintele Yoweri Museveni
Ministrul Apărării Katumba Wamala		 Riek Machar[17][18]
Pagan Amum
Peter Adwok
Mabior Garang
Rebecca Garang
Peter Gadet
Efective
-rebelii: 4.000–7.000[19] în Bor (cifre guvernamentale)
-Armata Albă Nuer: 25.000[10][16][20]
-minim 10.000 dezertori din APES[21]
Pierderi
2 militari indieni din trupele de menținere a păcii UNMISS,[22] un militar UNMISS și patru militari americani răniți[23]

Context

Schismele din interiorul partidului de guvernământ al Sudanului de Sud, Mișcarea populară de eliberare Sudanului (în engleză Sudan People's Liberation Movement, SPLM), au îndreptat cursul celui de-Al doilea Război Civil Sudanez și a continuat să aibă impact asupra politicului din noul stat.[29]

De la independență, violențele interetnice au avut loc în mod obișnuit, în special în regiunea Jonglei.[30] Funcțiile guvernamentale superioare au fost distribuite liderilor armatelor opozante guvernului, anterior independenței Sudanului de Sud.

Președintele își consolidează puterea

În urma propagării în Juba a zvonurilor despre planificarea unei lovituri de stat, la sfârșitul anului 2012, președintele Sudanului de Sud Salva Kiir a restructurat conducerea guvernului, al partidului de guvernământ și al armatei, într-o mișcare fără precedent.[31]

În ianuarie 2013, Kiir l-a înlocuit pe inspectorul general al Serviciului de Poliție Național cu un locotenent din armată, și a destituit alți șase subsecretari de stat și 29 de generali maiori din rândul armatei. [31] În februarie 2013 Kiir a ordonat pensionarea a încă 117 de generali de armată [32] dar, această mișcare a fost percepută cu îngrijorare, ca fiind o .[29] Kiir a susținut că opozanții săi ar fi încercat să reia discordanțele care au provocat luptele interne din anii 1990.[33]

În iulie 2013 Kiir l-a destituit pe Vice-președeintele Riek Machar, fost lider al revoltei din Nasir, împreună cu tot guvernulul său. Kiir l-a suspendat pe secretarul general al SPLM, Pagan Amum Okech și i-a interzis părăsirea capitalei și contactul cu media.[34]Decretele provocat temeri de tulburări politice, Machar susținând că mișcarea lui Kiir a fost un pas înspre dictatură și a anunțat că va provoca pe Kiir în alegerile prezidențiale din 2015.[30][35] Machar a declarat că dacă țara vrea să fie unită, nu se poate tolera „conducerea unui singur om” (en: "one man's rule")[36]

Kiir a desființat toate organinele superioare ala partidului SPLM, inclusiv biroul său politic, Convenția Națională și Consiliul Național în noiembrie 2013. A citat deficiențe și expirarea mandatelor pentru acțiunea sa.[37]

Deși Machar și Kiir sunt amândoi membri ai SPLM, ei provin din triburi distincte, cu o istorie de conflict. Kiir este un etnic Dinka, în timp ce Machar este un etnic Nuer.[36] Unii observatori resping explicațiile etno-tribale ale conflictului ca fiind prea simplificate.[38]

Desfășurarea conflictului

Note
  1. „South Sudan rebels seize key town of Bor: army”. The Daily Star. . Arhivat din original la . Accesat în .
  2. „South Sudan president says government troops retake key town”. The Daily Star. . Accesat în .
  3. „U.S. military aircraft hit in South Sudan”. The Daily Star. . Accesat în .
  4. „S Sudan loses control of key oil-rich city”. Al Jazeera English. Accesat în .
  5. „South Sudanese government loses key oil capital”. Press TV. . Arhivat din original la . Accesat în .
  6. „South Sudan rebels, Juba claim Malakal control”. Press TV. . Arhivat din original la . Accesat în .
  7. „South Sudan's Kiir wins regional backing, rebels driven from town”. Yahoo News. . Arhivat din original la . Accesat în .
  8. „S. Sudan's Kiir gets regional backing, army says wins back oil town”. The Daily Star. . Accesat în .
  9. „South Sudan's Kiir wins regional backing, rebels driven from town”. Trust. . Arhivat din original la . Accesat în .
  10. „South Sudan forces battle "White Army"”. The Daily Star. . Arhivat din original la . Accesat în .
  11. „South Sudan rebels seize key town of Bor”. World Bulletin. . Accesat în .
  12. Waakhe Simon Wudu (). „S. Sudan army says wins back oil-producing state's capital”. The Daily Star. Arhivat din original la . Accesat în .
  13. „Key South Sudan town of Bor recaptured from rebels”. BBC. . Accesat în .
  14. „South Sudan army reclaims control of key oil town of Malakal”. The Daily Star. . Accesat în .
  15. Al Jazeera, Sudan and S Sudan agree to protect oilfields (în engleză), www.aljazeera.com
  16. „South Sudan: 'White Army' militia marches to fight”. USA Today. . Accesat în .
  17. Thomson Reuters Foundation. „South Sudan rebel leader sets out conditions for talks”. Trust.org. Arhivat din original la . Accesat în .
  18. Daniel Howden in Juba. „South Sudan: the state that fell apart in a week”. The Guardian. Accesat în .
  19. „UPDATE 1-South Sudan army advances on rebel towns before peace talks”. Reuters. . Accesat în .
  20. „25,000 rebels march on strategic South Sudan town”. Press TV. 29 December. Arhivat din original la 2014-10-06. Accesat în 2014-01-21. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  21. „South Sudan's army advances on rebels in Bentiu and Bor”. BBC. . Accesat în .
  22. „Indian peacekeepers prevented more casualties in S Sudan: UN official”. Zee News. . Accesat în .
  23. „U.S. Marines poised to enter South Sudan”. CNN. Accesat în .
  24. „The descent into civil war”. economist.com. . Accesat în .
  25. „UN: War crimes happening in South Sudan”. Al Jazeera. . Accesat în .
  26. Blair, David (). „South Sudan army recaptures key state capital”. The Telegraph. Accesat în .
  27. „Four hurt as gunfire hits US military plane sent to evacuate Americans from South Sudan”. Worldnews.nbcnews.com. Accesat în .
  28. 21 December 2013 (). „South Sudan: Attack On UN's Akobo Base Killed 30 Civilians, Says Foreign Minister”. allAfrica.com. Accesat în .
  29. Musaazi Namiti (). „Analysis: Struggle for power in South Sudan”. Al Jazeera. Accesat în .
  31. „Kiir appoints new head of South Sudan police”. Sudan Tribune. . Arhivat din original la . Accesat în .
  32. „South Sudan president retires over 100 army generals”. Arab News. Agence France Press. . Accesat în .
  34. Hannah McNeish (). „South Sudan teeters on the brink”. Accesat în .
  35. „South Sudan gripped by power struggle”. Al Jazeera. . Accesat în .
  37. „S. Sudan's SPLM confirms dissolution of all structures”. Sudan Tribune. . Arhivat din original la . Accesat în .
  38. Abdi Ismail Samatar. „Central Africa crisis: Cherchez La France”. Al Jazeera English. Accesat în .


This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.