Qian Xiuling

Qian s-a născut în Yixing, în Provincia Jiangsu, în 1912, într-o familie mare și bine conectată[2].

În 1929, ea a plecat în Europa pentru a studia chimia în Belgia, la Universitatea catolică din Leuven[3].

În 1933, s-a căsătorit cu Grégoire de Perlinghi, un medic belgian[4], după ruperea logodnei cu logodnicul ei chinez,[5] iar cuplul s-a mutat apoi în Herbeumont.

În 1939, o sursă sugerează că ea a călătorit la Paris în speranța de a studia în laboratorul lui Marie Curie, dar (după cum se sugerează) tot echipamentul fusese mutat în Statele Unite din cauza războiului[3].

În iunie 1940, orașul Herbeumont a fost ocupat de armata germană, atunci când un tânăr belgiant a aruncat în aer un tren militar îngropând o mină sub calea ferată. Tânărul a fost condamnat la moarte, dar Qian a realizat că îl cunoștea pe generalul german care era responsabil de Belgia. Ea îl cunoscuse pe Generalul Alexander von Falkenhausen atunci când el lucra în China, ca parte a cooperării sino-germane. Falkenhausen fusese consilier al lui Chiang Kai-shek[6] și a lucrat îndeaproape cu verișorul mai mare al lui Qian, Generalul-Locotenent Qian Zhuolun. Ea i-a scris o scrisoare și a călătorit pentru a se întâlni cu Falkenhausen, care a decis să-și folosească autoritatea pentru a-l cruța pe băiat pe motiv de umanitate[2][7].

Pe 7 iunie 1944, Qian a fost contactată din nou, atunci când germanii au luat ca prizonieri 97 de belgieni și i-au condamnat la moarte ca răzbunare pentru trei ofițeri Gestapo uciși în orașul Ecaussinnes din apropiere[3]. În ciuda faptului că era însărcinată cu primul ei copil, ea a călătorit din nou pentru a-l întâlni pe Falkenhausen și l-a rugat să intervină. El a ezitat, dar în cele din urmă a fost de acord să elibereze oamenii, deși era conștient că încălca un ordin. Generalul a fost chemat la Berlin pentru a explica insubordonarea. Falkenhausen a fost cruțat de judecata germană și pedeapsă până la sfârșitul războiului, dar a fost arestat pentru crime de război. El a fost judecat în Belgia, în 1951[6].

Qian a apărut la proces și a pledat pentru caracterul bun al lui Falkenhausen[3]. El a fost condamnat la doisprezece ani de închisoare pentru executarea de ostatici și deportarea evreilor și a fost deportat în Germania pentru a-și ispăși pedeapsa. După trei săptămâni, pedeapsa minimă conform legii belgiene[8], el a fost grațiat de către cancelarul german Adenauer și s-a retras, murind în 1966[6].

Qian a fost distinsă cu Medalia Belgiană de Recunoștință 1940-1945 de guvernul belgian[2].

Povestea lui Qian a fost transformată într-un serial chinez de dramă cu șaisprezece episoade, Femeie Chineză Confruntând Pistolul Gestapo, cu Xu Qing în rolul principal[7]. Deși primise medalia de la belgieni după război, nu a povestit nicodată acest fapt familiei sale din China.

În 2003, nepoata lui Qian, Tatiana de Perlinghi, a realizat un film documentar intitulat Ma grand-mère, une héroïne? (în română Bunica mea, o eroină?)[9].

În 2005, Zhang Qiyue, ambasadorul Chinei în Belgia, i-a mulțumit în timp ce a vizitat casa în care trăia[10]. Soțul ei a murit în 1966. Există o stradă numită Rue Perlinghi în onoarea ei în orașul Ecaussinnes[11]. Un roman scris de Zhang Yawen a fost publicat în 2003, cu titlul în limba engleză Chinese Woman at Gestapo Gunpoint[12].