Președintele Venezuelei

Președintele Republicii Bolivariene a Venezuelei numit în mod colocvial Președintele Venezuelei este șeful de stat ales al Venezuelei și totodată șeful guvernului Venezuelei. În prezent mandatul prezidențial este de șase ani, cu posibilitate de referendum popular în ultimii trei ani al mandatului. În 15 februarie 2009 un referendum a anulat restricția anterioară care permitea cel mult două mandate prezidențiale.[1]

Președinte al Republicii Bolivariene a Venezuelei
Drapelul prezidențial al Venezuelei
În funcție Disputat din 23 ianuarie 2019
Reședință oficială	La Casona (es)
Numit de	Popular vote election
Durata mandatului	Șase ani Nelimitate
Deținătorul inaugural	Cristóbal Mendoza (First Republic) José Antonio Páez (State of Venezuela)
Înființare	13 ianuarie 1830
Adjunct	Vice President of Venezuela
Website	presidencia.gob.ve

Prezent

În prezent, președintele în exercițiu este Nicolas Maduro.

Termenul de „Presidente” este aplicabil acelor persoane, care au depus jurământul înainte de a ocupa oficiul prezidențial, după Declarația de independență.

Primul președinte Cristóbal Mendoza a fost instalat în 5 iulie 1811 și de fapt făcea parte dintr-un triumvirat numit de Parlament și care se roteau săptămânal, ocupând alternativ funcția, ceilalți doi membrii erau Juan Escalona și Baltasar Padrón.[2][3].

Lista președinților Venezuelei

Partidul Conservator Partidul Liberal Independent Dictatură miolitară Grupare Democratică COPEI Uniune Națională Mișcarea A Cincea Republică/Partidul Socialist Unit

# (toți)	# (unic)	# (selectați toți)	Președinte	Mandatul	Mod ocupare funcție	Profesia
1	1	1	Cristóbal Mendoza, Juan Escalona, Baltasar Padrón	5 martie 1811 – 21 martie 1812	Triumvirat executiv ales de Primul Congres	Avocat, căpitan, latifundiar
2	2	2	Simón Bolívar	6 august 1813 – 7 iulie 1814	Alegeri indirecte	Militar (general)
3	3	2	Simón Bolívar	15 februarie 1819 – 17 decembrie 1819	Alegeri indirecte	Militar (general)
4	4	3	José Antonio Páez	13 ianuarie 1830 – 20 ianuarie 1835	Alegeri indirecte	Militar (general)
5	—	5	Andrés Narvarte	20 ianuarie 1835 – 9 februari 1835	Acting President	Avocat / politician
6	5	4	José María Vargas	9 februarie 1835 – 9 iulie 1835	Alegeri indirecte	Medic
7	—	6	José María Carreño	27 iulie 1835 – 20 august 1835	Acting President	Militar (general)
8	—	4	José María Vargas	20 august 1835 – 24 aprilie 1836	Restaurare	Medic
9	6	5	Andrés Narvarte	24 aprilie 1836 – 20 ianuarie 1837	Mandat interimar	Avocat / politician
10	7	6	José María Carreño	20 ianuarie 1837 – 11 martie 1837	Mandat interimar	Militar (general)
11	8	7	Carlos Soublette	11 martie 1837 – 1 februarie 1839	Mandat interimar	Militar (general)
12	9	3	José Antonio Páez	1 februarie 1839 – 28 ianuarie 1843	Alegeri indirecte	Militar (general)
13	10	7	Carlos Soublette	28 ianuarie 1843 – 20 ianuarie 1847	Alegeri indirecte	Militar (general)
14	11	8	José Tadeo Monagas	20 ianuarie 1847 – 5 februarie 1851	Alegeri indirecte	Militar (general)
15	12	9	José Gregorio Monagas	5 februarie 1851 – 20 ianuarie 1855	Alegeri indirecte	Militar (general)
16	13	8	José Tadeo Monagas	20 ianuarie 1855 – 15 martie 1858	Alegeri indirecte	Militar (general)
17	14	10	Pedro Gual Escandon	15 martie 1858 – 18 martie 1858	Președinte provizoriu	Avocat
18	15	11	Julián Castro	18 martie 1858 – 2 august 1859	Lovitură de stat	Militar (general)
19	16	10	Pedro Gual Escandon	2 august 1859 – 29 septembrie 1859	Președinte provizoriu	Avocat
20	17	11	Manuel Felipe de Tovar	29 septembrie 1859 – 20 mai 1861	Lovitură de stat (primul mandat); Alegeri directe (al doilea mandat)	Politician
21	18	10	Pedro Gual Escandon	20 mai 1861 – 29 august 1861	Președinte provizoriu	Avocat
22	19	3	José Antonio Páez	29 august 1861 – 15 iunie 1863	Dictatură	Militar (general)
23	20	12	Juan Crisóstomo Falcón	15 iunie 1863 – 18 martie 1865	Victorie în Războiul Federal (primul mandat)	Militar (general)
24	20	12	Juan Crisóstomo Falcón	18 martie 1865 – 25 aprilie 1868	Alegeri indirecte (al doilea mandat)	Militar (general)
25	21	13	Manuel Ezequiel Bruzual	25 aprilie 1868 – 28 iunie 1868	Președinte provizoriu	Ofițer
26	22	14	Guillermo Tell Villegas	28 iunie 1868 – 20 februarie 1869	Președinte provizoriu	Avocat / Military
27	23	15	José Ruperto Monagas	20 februarie 1869 – 16 aprilie 1870	Revoluție	Militar (general)
28	24	14	Guillermo Tell Villegas	16 aprilie 1870 – 27 aprilie 1870	Președinte provizoriu	Avocat / Militar
29	25	16	Antonio Guzmán Blanco	27 aprilie 1870 – 20 februarie 1873	Revoluție (primul mandat)	Avocat / Militar (general)
30	25	16	Antonio Guzmán Blanco	20 februarie 1873 – 27 februarie 1877	Alegeri indirecte (al doilea mandat)	Avocat / Militar (general)
31	26	17	Francisco Linares Alcántara	27 februarie 1877 – 30 noiembrie 1878	Alegeri indirecte	Militar (general)
32	27	18	José Gregorio Valera	30 noiembrie 1878 – 26 februarie 1879	Președinte provizoriu	Militar (general)
33	28	16	Antonio Guzmán Blanco	26 februarie 1879 – 12 mai 1880	Ales de Statele Federale	Avocat / Militar (general)
34	28	16	Antonio Guzmán Blanco	12 mai 1880 – 1882	Ales de Statele Federale	Avocat / Militar (general)
35	28	16	Antonio Guzmán Blanco	1882 – 26 aprilie 1884	Ales de Statele Federale	Avocat / Militar (general)
36	29	18	Joaquín Sinforiano de Jesús Crespo	26 aprilie 1884 – 15 septembrie 1886	Ales de Statele Federale	Militar (general)
37	30	16	Antonio Guzmán Blanco	15 septembrie 1886 – 8 august 1887	Ales de Statele Federale	Avocat / Militar (general)
38	31	19	Hermógenes López	8 august 1887 – 2 iulie 1888	Numit interimar	Militar (general)
39	32	20	Juan Pablo Rojas Paúl	2 iulie 1888 – 19 martie 1890	Ales de Statele Federale	Avocat
40	33	27	Raimundo Andueza Palacio	19 martie 1890 – 17 iunie 1892	Ales de Statele Federale	Avocat
41	34	—	Guillermo Tell Villegas	17 iunie 1892 – 31 august 1892	Președinte provizoriu	Avocat / Militar
42	—	—	Guillermo Tell Villegas Pulido	31 august 1892 – 7 octombrie 1892	Președinte provizoriu	Avocat
43	35	28	Joaquín Sinforiano de Jesús Crespo	7 octombrie 1892 – 14 martie 1894	Revoluție	Militar (general)
44	35	29	Joaquín Sinforiano de Jesús Crespo	14 martie 1894 – 28 februarie 1898	Ales de Statele Federale	Militar (general)
45	36	30	Ignacio Andrade	28 februarie 1898 – 20 octombrie 1899	Alegeri directe	Politician
46	37	31	Cipriano Castro Ruiz	20 octombrie 1899 – 19 decembrie 1908	Revoluție	Militar (general)
47	38	32	Juan Vicente Gómez	19 decembrie 1908 – 5 august 1913	Lovitură de stat	Militar (general)
48	—	—	José Gil Fortoul	5 august 1913 – 19 aprilie 1914	Președinte provizoriu numit Președinte provizoriu	Avocat
49	—	—	Victorino Márquez Bustillos	19 aprilie 1914 – 1922	Președinte provizoriu numit Președinte provizoriu[4]	Avocat / politician
50	40	32	Juan Vicente Gómez	1922 – 30 mai 1929	—	Militar (general)
51	41	—	Juan Bautista Pérez	30 mai 1929 – 13 iunie 1931	Alegeri indirecte de Adunarea Națională	Avocat / magistrate
52	42	32	Juan Vicente Gómez	13 iunie 1931 – 17 decembrie 1935	Alegeri indirecte de Adunarea Națională	Militar (general)
53	43	33	Eleazar López Contreras	18 decembrie 1935 – 30 iunie 1936	Mandat interimar (primul mandat)	Militar (general)
54	43	34	Eleazar López Contreras	30 iunie 1936 – 5 mai 1941	Alegeri indirecte (al doilea mandat)	Militar (general)
55	44	35	Isaías Medina Angarita	5 mai 1941 – 18 octombrie 1945	Alegeri indirecte	Militar (general)
56	45	36	Rómulo Ernesto Betancourt Bello	19 octombrie 1945 – 17 februarie 1948	Lovitură de stat	Politician
57	46	37	Rómulo Gallegos Freire	17 februarie 1948 – 24 noiembrie 1948	Alegeri directe	Scriitor / Romancier
58	47	38	Carlos Delgado Chalbaud	24 noiembrie 1948 – 13 noiembrie 1950	Lovitură de stat	Ofițer
59	48	39	Germán Suárez Flamerich	27 noiembrie 1950 – 2 decembrie 1952	Mandat interimar	Avocat
60	49	40	Marcos Pérez Jiménez	2 decembrie 1952 – 23 ianuarie 1958	Alegeri indirecte	Ofițer
61	50	41	Wolfgang Larrazábal	23 ianuarie 1958 – 14 noiembrie 1958	Lovitură de stat	Contraamiral
62	51	42	Edgar Sanabria	14 noiembrie 1958 – 13 februarie 1959	Mandat interimar	Avocat
63	52	43	Rómulo Ernesto Betancourt Bello	13 februarie 1959 – 13 martie 1964	Alegeri directe	Politician
64	53	44	Raúl Leoni Otero	13 martie 1964 – 11 martie 1969	Alegeri directe	Avocat
65	54	45	Rafael Caldera Rodríguez	11 martie 1969 – 12 martie 1974	Alegeri directe	Avocat
66	55	46	Carlos Andrés Pérez Rodríguez	12 martie 1974 – 12 martie 12, 1979	Alegeri directe	Politician
67	56	47	Luis Herrera Campins	12 martie 1979 – 2 februarie 1984	Alegeri directe	Avocat
68	57	48	Jaime Lusinchi	2 februarie 1984 – 2 februarie 1989	Alegeri directe	Medic
69	58	49	Carlos Andrés Pérez Rodríguez[5]	2 februarie 1989 – 21 mai 1993	Alegeri directe	Politician
70	—	—	Octavio Lepage Barreto[6]	21 mai 1993 – 5 iunie 1993	Președinte interimar	Avocat / Politician
71	59	50	Ramón José Velásquez	5 iunie 1993 – 2 februarie 1994	Președinte interimar	Scriitor
72	60	51	Rafael Caldera Rodríguez	2 februarie 1994 – 2 februarie 1999	Alegeri directe	Avocat
73	61	52	Hugo Rafael Chávez Frias	2 februarie 1999 – 10 ianuarie 2001	Alegeri directe	Ofițer (Lt. colonel)
74	62	52	Hugo Rafael Chávez Frias	10 ianuarie 2001 – 10 ianuarie 2007[7]	Alegeri directe	Ofițer (Lt. colonel)
75	63	52	Hugo Rafael Chávez Frías	10 ianuarie 2007 – 10 ianuarie 2013	Alegeri directe	Ofițer (Lt. colonel)
76	64	52	Hugo Rafael Chávez Frías	10 ianuarie 2013 – 5 martie 2013	Alegeri directe	Ofițer (Lt. colonel)
77	—	53	Nicolás Maduro	5 martie 2013 – Prezent	Președinte în exercițiu	Politician

Note

Chavez câștigă șansa pentru un nou mandat prezidențial
"Presidentes de Venezuela" at Consulado General de Bucaramanga
Briceño Perozo, Mario. "Mendoza, Cristóbal de" in Diccionario de Historia de Venezuela, Vol. 3. Caracas: Fundación Polar, 1999. ISBN 978-980-6397-37-8
Bustillos a fost Președinte provizoriu numit după Juan Vicente Gómez. Gómez nu și-a asumat responsabilitatea președinției ci a rămas în continuare în fruntea armatei.
On 21 mai 1993 Pérez și-a dat demisia după ce a fost acuzat de corupție de Ministrul de Justiție.
Octavio Lepage was the President of Congress and was in charge of the government until Ramón J. Velásquez was elected by Congress on 5 iunie 1993.
La 11 aprilie 2002, ofițerii superiori au refuzat să execute ordinul lui Chávez privind execuția planului Plan Ávila. L-au arestat pe Chávez, spunând că și-a dat demisia, instaurându-l pe Pedro Carmona Estanga în funcția de președinte. După o revoltă sprijinită de forțele armate loiale lui Chávez, noul guvern a fost demis, iar Chávez restaurat în funcție pe 15 aprilie 2002. În perioada dintre demiterea lui Carmona și reîntoarcerea lui Chávez, vicepreședintele Diosdado Cabello și-a asumat funcția de președinte.

Legături externe

This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.

[1] Chavez câștigă șansa pentru un nou mandat prezidențial

[2] "Presidentes de Venezuela" at Consulado General de Bucaramanga

[3] Briceño Perozo, Mario. "Mendoza, Cristóbal de" in Diccionario de Historia de Venezuela, Vol. 3. Caracas: Fundación Polar, 1999. ISBN 978-980-6397-37-8

[4] Bustillos a fost Președinte provizoriu numit după Juan Vicente Gómez. Gómez nu și-a asumat responsabilitatea președinției ci a rămas în continuare în fruntea armatei.

[5] On 21 mai 1993 Pérez și-a dat demisia după ce a fost acuzat de corupție de Ministrul de Justiție.

[6] Octavio Lepage was the President of Congress and was in charge of the government until Ramón J. Velásquez was elected by Congress on 5 iunie 1993.

[7] La 11 aprilie 2002, ofițerii superiori au refuzat să execute ordinul lui Chávez privind execuția planului Plan Ávila. L-au arestat pe Chávez, spunând că și-a dat demisia, instaurându-l pe Pedro Carmona Estanga în funcția de președinte. După o revoltă sprijinită de forțele armate loiale lui Chávez, noul guvern a fost demis, iar Chávez restaurat în funcție pe 15 aprilie 2002. În perioada dintre demiterea lui Carmona și reîntoarcerea lui Chávez, vicepreședintele Diosdado Cabello și-a asumat funcția de președinte.