Popoare latine

Popoarele neolatine sunt acele grupuri lingvistice culturale care vorbesc una dintre limbile romanice; sunt numite așa deoarece vorbesc limbi care provin din latina vulgară, nu deoarece ar fi descendenți direcți ai latinilor (vechii romani), întrucât majoritatea vorbitorilor unei limbi romanice moderne nu au o asemenea ascendență.

Între ele se numără, în Europa neolatină:

• Andorrezii, de limbă catalană și franceză
• Aromânii, ziși vlahi în Grecia
• Asturienii
• Catalanii
• Corsicanii
• Dalmații (dispăruți în sec. al XIX-lea, prin trecere la limbile italiană sau croată)
• Francezii nordici (la nord de "linia Bordeaux-Lyon")
• Friulanii
• Genovezii (ori ligurienii)
• Istroromânii
• Italienii
• Ladinii
• Latinii pannonici (dispăruți în sec. al X-lea)
• Latinii africani (asimilați, din sec. al XV-lea, de arabi și de berberi)
• Leonezii
• Lombarzii
• Meglenoromânii
• Monegascii (în majoritate vorbitori de franceză sau italiană)
• Napolitanii
• Normanzii (de origine scandinavă, dar francofoni)
• Occitanii (printre care francezii la sud de "linia Bordeaux-Lyon" și catalanii)
• Piemontezii
• Portughezii și galicienii (aceștia din urmă fiind în Spania)
• Romanzii (elvețienii de limbă franceză)
• Românii sau dacoromânii
• Romanșii
• Sanmarinezii, de limbă italiană
• Sardinienii vorbitori de sardă (dar și de italiană)
• Sicilienii
• Spaniolii
• Ticinezii (elvețienii vorbitori de italiană)
• Valonii (belgienii de limbă franceză)
• Venețienii
• Vorbitorii de emiliano-romagnolă

... și mulți alții (încă vii și cei deja dispăruți), descendenți ai lor culturali în lume, majoritatea în America Latină, precum și în Quebec și Noul Brunswick (Canada de limbă franceză), dar și-n acele zone semnificativ influențate de puterile și culturile coloniale neolatine din Africa neagră și Magreb.