Polimnia
Polimnia, sau Polymnia (Πολυμνία, „cea bogată în imnuri”), este una din cele nouă muze, fiica lui Zeus și a zeiței Mnemosyne. Numele Polyhymnia provine de la reuniunea fonetică a cuvintelor grecești poly, „multe”, și hymnia, „imnuri”. Polimnia era muza pentru retorică, compunerea de imnuri, dans, pantomimă, geometrie și agricultură. În perioada clasică, Polimnia era considerată muza imnurilor religioase.
| Polimnia | |
| Polímnia, segle XVII. | |
| Civilizația | religia în Grecia Antică[*] |
|---|---|
| Tată | Zeus |
| Mamă | Mnemosyne |
| Bunic | Cronos Uranus |
| Bunică | Rhea[1][2] Geea |
| Frați | Clio Calliope Melpomene Urania Euterpe Terpsihora Erato Thalia |
Polimnia era considerată cea mai serioasă dintre femei. În unele picturi este arătată ca persoană gânditoare, uneori cu un deget dus la gură, îmbrăcată într-o manta lungă, purtând un voal. Se spunea că ar aduce celebritate scriitorului care o clasează ca nemuritoare.
Polimnia este menționată de Hesiod, Apollodorus, Ovidiu și Diodorus Siculus.
Celelalte opt muze sunt: Erato, Euterpe, Calliope, Clio, Melpomene, Terpsichore, Thalia și Urania.
Note
- RSKD / Ζεύς[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - RSKD / Rhea[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor)
Bibliografie
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2