Podul Sîzran

Podul Sîzran (în rusă Сызранский мост) sau Podul Alexandru (în rusă Александровский мост) este un pod de cale ferată peste râul Volga, regiunea Samara, lângă Sîzran, care a fost proiectat de Nikolai Beleliubski și Konstantin Mihailovski. A fost primul pod feroviar peste Volga, în zona sa inferioară, între orașul Oktiabrsk (malul drept) și satul Obșarovka (malul stâng) și a fost inaugurat la 30 august 1880 ca parte a căii ferate Moscova - Sîzran - Samara.[1][2] Prima sa denumire a fost Podul Alexandru, dar în perioada sovietică a fost redenumit Podul Sîzran, în prezent sunt folosite ambele denumiri.

Podul Sîzran
🌍 ({{PAGENAME}})
TraverseazăVolga 
LocațieOkteabrsk[*][[Okteabrsk (human settlement in Oktyabrsk Urban Okrug, Samara Oblast, Russia)|​]] 
Număr de deschideri13 
Lungime1.436 m 
Construcție
Data deschiderii 
Utilizare
Prezență online

Istorie

Înainte de construcția podului traversarea s-a făcut cu feribotul. Construcția podului a început la 17 august 1876.[3] Lucrând la acest proiect de pod, Nikolai Beleliubski a dezvoltat o metodă de analiză a deschiderilor căilor navigabile pentru poduri mari, analiză care a ajuns să fie cunoscută mai târziu pe scară largă. La lucrările de construcție au participat aproximativ 2.500 de oameni, a fost nevoie de peste 10 mii de metri cubi de zidărie și aproximativ 6,5 tone de fier și, cel mai important, Beleliubski a obținut personal fier din Belgia, cerând îmbunătățirea calității acestuia. Construcția a costat 7 milioane de ruble la prețurile de atunci. A fost inaugurat de ministrul transporturilor Konstantin Posiet în 1880 ca parte a căii ferate Moscova - (Volga) Samara (Zlatoust). Primul tren a traversat podul la 30 august 1880.[4]

Suprastructura podului are 13 deschideri (grinzi cu zăbrele), fiecare cu 107 metri lungime. A continuat să fie cel mai lung pod din Europa o lungă perioadă de timp, cu o lungime totală de 1483 de metri.

Inițial, podul a fost numit Alexandru pentru a comemora 25 de ani de la domnia lui Alexandru al II-lea al Rusiei. După Revoluția din Octombrie, podul a fost redenumit ca Sîzran.

În 1918, în timpul războiului civil rus, două deschideri ale podului au fost aruncate în aer de trupele în retragere ale armatei antibolșevice (în rusă: Народная армия КОМУЧа), dar acestea au fost repede refăcute.[5]

După căderea Uniunii Sovietice, podul a primit înapoi vechiul său nume, dar cel „nou” a rămas în continuare. Astfel, podul are două nume (Alexandru și Sîzran).[6]

În 1949, a fost acceptată propunerea privind crearea unei a doua linii de cale ferată pe pod, iar construcția acesteia a fost finalizată în 1957.[2]

În 1980, tancul petrolier Volgoneft 268 s-a prăbușit pe pod, dar avariile nu s-au dovedit prea grave.[7]

În 2004, o renovare totală a podului a fost finalizată, perioadă în care deschiderile originale au fost înlocuite cu altele noi.[2]

La 27 august 2010, în apropierea podului a fost dezvelită o stelă memorială cu ocazia aniversării a 130 de ani de la deschiderea traficului pe pod.[8]

Note
  1. РГИА, ф. 446, оп. 27, д. 22. Доклад № 177 от 31 июля 1880 г. «О наименовании построенного моста через реку Волгу на Оренбургской железной дороге „Александровским“ и об учреждении медали в память открытия сего моста».
  2. „Александровский мост | Мостостанция.рф”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în .
  3. „Александровский мост”. gubernya63.ru. Accesat în .
  4. „ЦБС г. Сызрани Краеведение История Библиографический путеводитель Сызранский алфавит от А до Я Александровский мост”. www.lib.syzran.ru. Arhivat din original la . Accesat în .
  5. „СЫЗРАНЬ на сайте журналиста Александра Молчанова - Сызрань (1917-1924 гг.)”. syzran.ucoz.com. Accesat în .
  6. „Галерея Старой Сызрани”. old.syzran.ru. Arhivat din original la . Accesat în .
  7. „Александровский мост | Мостостанция.рф”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în .
  8. . www.syzran-small.net http://www.syzran-small.net/index.php?go=News&in=view&id=2636. Accesat în . Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Legături externe
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.